Politice

Intalnirea de taina a separatistilor

Zilnic primesc pe e-mail mai multe buletine de stiri din diverse zone ale mapamondului. Evident ca nu am timp sa le citesc pe toate. Le bifez ca citite in ideea ca ‘cine stie cand imi vor trebui’. Dar una dintre depese chiar mi-a atras atentia. Titlul ei suna cam asa: “Neo-Comintern meeting in Tiraspol”! Internationala Comunista stim ca a fost desfiintata de ‘tatucul’ Stalin pentru a lua ochii aliatilor in Al Doilea Razboi Mondial, pentru a fi rapid preschimbata, dupa conflagratie, in Cominform. Despre Tiraspol mai stim ca nu este un loc tocmai propice de vizitat, daca nu aveti altceva mai bun de facut, desi mai multi jucatori romani au trecut pe la Sheriff, echipa locala, ale carei baze sportive rivalizeaza cu ale marilor cluburi europene, dar sa revin la subiect.

Ce intalnire de taina credeti ca a avut loc pe 17 iunie la Tiraspol? Ei bine, ministrii de externe ai mai multor republici separatiste auto-proclamate independente din spatiul ex-sovietic au pus-o de o consfatuire, a cincea in 2007 la nivel politic. Astfel, Valery Litskay (Transnistria), Sergei Shamba (Abhazia), Murat Jioyev (Osetia de Sud) si Arman Melikian (consiler al departamentului de politica externa din Karabah) au discutat situatia politica a enclavelor pe care le reprezinta, coincidenta sau nu, cu exact 24 de ore inainte de adunarea GUAM de la Baku, despre care am vorbit intr-un post anterior.

Cele patru parti au redactat o rezolutie sub forma de declaratie care suna cam asa in engleza: “Declaration on the Principles of Peaceful and Just Settlement of the Georgian-Abkhaz, Georgian-Ossetian, Azerbaijan-Karabakh, and Moldovan-Dniester Conflicts”.

De ce neo-cominternisti? Raspunsul este oferit de autorul materialului cu pricina, Vladimir Socor, care compara situatia actuala si cererea celor patru enclave separatiste, cu politica sovietica din perioada cominternista cand, sub pretextul luptei pentru ‘autodeterminarea popoarelor’, grupuri etnice erau folosite pentru a destabiliza state fragil constituite. Un exemplu in acest sens este cel al Georgiei din perioada 1918-1921, cand minoritatea abhaza era sprijinita de guvernul bolsevic de la Moscova pentru a fragiliza democratia gruzina, care in cele din urma a sucombat dupa doar trei ani de existenta zbuciumata.

Rusia este banuita ca foloseste aceeasi tactica si acum, pentru a crea presiune asupra guvernelor gruzin, moldovean si azer, orientate din ce in ce mai mult spre Occident. Asa numitele ‘conflicte inghetate’ din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud sau Nagorno-Karabah sunt folosite de Kremlin pentru a tine sub un oarecare control zone din ‘spatiul vital’ al Federatiei. Cu toate acestea, desi beneficiaza de sprijinul mai mult sau mai putin tacit al Rusiei, regimurile separatiste mai sus enuntate isi exprima din ce in ce mai mult aspiratiile de independenta, intrand astfel in contradictie cu politica Moscovei. In timp ce Kremlinul se opune cu vehementa procesului de separare a regiunii Kosovo de Serbia, separatistii transnistrenim, abhazi, osetini sau armeni din Karabah isi striga intentiile secesioniste. In realitate, de facto, cele patru republici separatiste beneficiaza de guverne si administratii proprii, dar le lipseste recunoasterea internationala, acesta fiind si principalul argument pentru acceptarea status-quoului existent, si anume ca au deja o baza politica solida.

Si pentru a demonstra ca intalnirea de taina a separatistilor nu a fost tocmai intamplatoare inaintea summit-ului GUAM, iata ce avertisment lanseaza Valery Litskay catre Ucraina, al carui plan este sa trimita un batalion de mentinere a pacii in zona Caucazului: “Ucraina nu are nici un interes in Caucaz, iar in situatia in care unul dintre soldatii sai ar fi ucisi, in desele schimburi de focuri care mai au loc la zonele tampon, atunci Ucraina s-ar vedea atrasa intr-un conflict care nu-i apartine”.

Pana una alta, la o privire sumara, cele doua intalniri, atat a separatistilor, cat si a GUAM, arata clar divizarea spatiului ex-sovietic intre pro-Rusia si pro-Occident, clivajul de idei rezultat de aici antrenand un soi de razboi rece intre cele doua tabere, cu final inca imprevizibil.

* Nota: Pentru cei care doresc sa aprofundeze subiectul recomand Eurasia Daily Monitor, June 22, 2007, Vol 4, Issue 122 (‘Neo-Comintern meeting in Tiraspol).

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza