Diverse

Jos palaria in fata ‘Cneazului’ Andrei

Andrei Pavel

Terenul numarul doi de la All England Tennis & Crocket Club a gazduit, joi, 28 iunie, partida din turul secund al turneului de Mare Slem de la Wimbledon, in care s-au intalnit americanul James Blake si romanul Andrei Pavel. Despartiti de sase ani si multe locuri ATP, cei doi jucatori au oferit un spectacol agreabil, atat prin calitatea loviturilor etalate in teren, cat si prin dialogurile spumoase care au smuls ropote de aplauze.

Adulat de fani cu apelativul de ‘Cneazul’, Andrei Pavel s-a inclinat in fata adversarului sau, cu 6-4, 6-3, 6-3, la capatul unui meci in care micile detalii s-au dovedit decisive. Si cand spun mici detalii ma gandesc in special la varsta. Ajuns la 33 de ani, Andrei se apropie, vrem, nu vrem, de finalul carierei, o cariera incununata cu numeroase succese si bucurii aduse Romaniei, atat in Cupa Davis, cat si in competitiile ATP.
Prezenta lui Andrei pe iarba londoneza, loc in care a concurat pentru a noua oara in cariera sa, m-a facut sa ma gandesc, cu regret, ca turneul de la Wimbledon va fi mai sarac in viitor fara prezenta ‘cneazului’ si loviturile sale de rever ‘marca inregistrata’. Mai jos imi propun sa rememorez cateva din momentele petrecute alaturi de ‘cneaz’ in fata micului ecran.

Meciul de Cupa Davis dintre Romania si Belgia, contand pentru barajul Grupei Mondiale din 1996 de la Bucuresti mi l-a revelat pentru prima data pe Andrei Pavel. Condusa cu 1-0 dupa primul meci, Romania a revenit spectaculos prin Andrei, reusind egalarea, pentru ca in ultima zi ‘cneazul’ sa-si faca inca o data datoria aducand mult asteptata revenire in elita Cupei Davis.

In 1998, in duminica Pastelui, o stire radiofonica reda in cuvinte putine dar pline de valoare emotionala ca ‘romanul Andrei Pavel a castigat la Tokyo primul sau turneu ATP”.

Un alt moment de frumoasa amintire dateaza din ianuarie 1999, cu un Andrei Pavel in mare forma, care se lupta de la egal la egal cu rusul Yevgheny Kafelnikov, in optimile de finala ale Australian Open de la Melbourne. In cele din urma Andrei a cedat, greu, in trei seturi, dupa o evolutie realmente fabuloasa. Un an mai tarziu urma al doilea titlu ATP, pe zgura de la Saint Poelten, chiar in sambata premergatoare Roland Garros-ului.

Nu poate fi uitata nici victoria istorica din indepartatul Zimbabwe (2000), unde Andrei Pavel i-a infrant de unul singur pe celebrii frati Black, Wayne si Byron. Romania revenea inca o data in Grupa Mondiala a Cupei Davis. Pentru Andrei Pavel sezonul de vara din 2001 a insemnat obtinerea celei mai mari performante din carierea, si anume castigarea turneului de Masters Series de la Montreal, dupa o finala magnifica cu australinul Patrick Rafter. Din pacate, Andrei s-a oprit la acest titlu, desi palmaresul sau se putea imbogatii cu alte succese, ‘cneazul’ mai jucand de-a lungul timpului alte cinci finale: 1999’s-Hertogenbosch, Munchen; 2003 Paris-Bercy; 2005 Munchen; 2006 Poertschach (fostul Saint Poelten).

Pentru aceste performante si pentru altele, care mi-au scapat acum fara voia mea, Andrei Pavel trebuie apreciat ca un mare campion, un mare roman, care nu a ezitat sa-si reprezinte cu cinste tara, chiar daca si-a stabilit resedinta de la o varsta frageda in Germania.

Jos palaria ‘Cneazule’ pentru toate bucuriile pe care le-ai adus fanilor tenisului si sportului romanesc si te asteptam cu alte realizari in viitorul foarte apropiat. De ce nu o izbanda la Open Romania si victoria in Japonia!

* Nota: Daca am omis momente importante din cariera lui Andrei ii invit pe cei care vizualizeaza acest material sa ma completeze si sa-si spuna la randul lor impresiile despre campionul nostru!

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza