Cugetari

Defilare imaginara de 23 august

Ziua de 23 august reprezinta pentru majoritatea romanilor de o varsta un moment plin de incarcatura emotionala, pozitiva (si aici ma refer la acei nostalgici comunisti inca prezenti) sau negativa (pentru cei cu spirit liber). La aproape 18 ani de la Revolutie (care poate fi catalogata usor si altfel…) 23 august nu mai reprezinta nimic pentru romani. Poate o zi de concediu la mare, pentru unii, o alta zi de munca, pentru altii, dar cu siguranta putini isi mai amintesc cu adevarat ce desfasurari de forte aveau loc pentru omagierea acestei zile. Drept urmare am realizat un scurt exercitiu de imaginatie. Cum ar fi aratat pentru mine, si pentru noi toti, ziua de 23 august 2007, daca Vechiul Regim ar mai fi fost inca la putere.

Totul ar fi inceput inca de acum cateva zile. Stransi in Casa Scanteii, majoritatea ziaristilor ar fi primit directive pe linie de partid despre abordarea zilei de 23 august in paginile oficiosului. Fotografii ar fi trebuit sa sondeze adanc in arhive pentru a gasi poza tovarasului, cand era tinerel si frumusel, iar colegele de la monden ar fi tesut o poveste fantasmagorica despre prima intalnire a tovarasilor, evident toate desfasurandu-se sub stricta indrumare si recomandare a Securitatii. Colegii de la sport ar fi alocat 800 de semne amicalului Romania-Turcia, acestea fiind ratacite in subsolul unei banale pagini, prima fiind dedicata cultului personalitatii iubitului conducator, ca sa nu mai spun ca gradele din termometru ar fi fost reduse de la 37, undeva la 31, de colegii de la meteo. Sa nu mai spun ca intrarea pe internet se facea pe baza unei parole speciale primite de la ‘prietenii’ de la Secu si ca unele cuvinte erau cenzurate dupa modelul chinezesc.

In sfarsit, mult dorita zi a sosit. E dimineata. O dimineata caniculara de 23 august 2007. Ma trezesc la 4 pentru a pregati asa cum se cuvine defilarea. Marele eveniment se desfasoara pe intaiul stadion al tarii, care evident se numeste ’23 august’, si unde a concertat cu putin timp in urma un ansamblu folcloric din China si o trupa de hard-rock din Coreea de Nord. Incolonati pe categorii profesionale defilam prin fata iubitului si unicului (poate vesnicului) conducator, in timp ce in tribune spectacolul este mirific. Sincronizare de sunet si miscare perfecta. Tovarasii ne privesc cu mandrie de la oficiala, facandu-ne cu mana.

Ajuns acasa deschid televizorul si pe cele noua canale nationale (dupa modelul chinezesc) primesc cantece patriotice, imagini de arhiva si o istorie distorsionata a evenimentelor de la 23 august 1944. Adorm. Trezit de un cosmar de vara deschid din nou televizorul. Tocmai pe MTV, unde se face reclama la McDonald’s. Realizez ca dupa o trecere imaginara printr-o istorie neimplinita am revenit la realitate, la Romania reala a anului 2007, la Romania formelor fara fond, la Romania studentilor de stiinte politice care nu stiu sa nominalizeze trei orase din Franta sau care se afla in incapacitatea de a da forma corecta abrevierii U.R.S.S. M-am trezit intr-o Romanie invadata de mutantii revolutiei de care aminteam la inceput si care se falesc in fata noastra cu imaginea lor de mari capitalisti, desi nu sunt decat produsii nefericiti ai unei tranzitii si mai nefericite.

One comment

  1. Data de 23 august a ramas o fila de istorie . Asta e, dar un exercitiu de imaginatie nu ne strica niciodata. Putem realiza multe daca ne gandim la ce ar fi putut fi.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza