Diverse

Romania in semifinalele Mondialului de handbal

Cu siguranta ziua de 13 decembrie 2007 va ramane pentru eternitate in istoria handbalului romanesc si international, dupa ce echipa nationala feminina a reusit sa se califice dramatic in semifinalele Campionatului Mondial din Franta, dupa o victorie extraordinara obtinuta in fata echipei tarii gazda, scor 34-31. Handbalul ne-a mai oferit si in trecut momente dramatice, dar cu greu poate fi egalat meciul cu Franta la capitolul dramatism, agonie si extaz.

Totul a inceput la ora 21:30 a Romaniei in fata monitoarelor. Dupa o prima reusita a Valeriei Motogna echipa noastra a inceput sa cedeze teren, lasand initiativa echipei gazda care a pus stapanire pe joc. In timp ce tricolorele noastre cu greu reuseau sa lege doua pase in fata agresivei defensive franceze, elevele lui Olivier Krumbholz marcau gol dupa gol, astfel ca la pauza tabela arata un greu de digerat 14-8!

In stabilirea acestui rezultat trebuie sa fim onesti pana la capat si sa afirmam raspicat ca au contribuit si cei doi arbitri lituanieni (al caror nume nu l-am retinut din fericire), acestia afisand o conduita mai mult decat vizibila in favoarea echipei gazda.

Incepe partea secunda. Ramona Petruta Maier inscrie de trei ori intr-un interval de doar cateva minute si Romania revine la 10-14, pentru ca primele doua reusite ale Cristinei Neagu sa apropie reprezentativa noastra la un singur gol diferenta de Franta (13-14 in minutul 38). Romania era prezenta din nou in sfertul de finala de la Paris-Bercy, dupa o prima repriza extrem de stearsa. In minutul 45 am restabilit din nou egalitatea (17-17), pentru ca la intrarea in ultimele sapte minute de joc sa preluam pentru prima data conducerea (21-20).

“Trebuie sa evoluam asa de bine ca si cum am juca sapte contra noua”, a declarat antrenorul Gheorghe Tadici inaintea meciului cu Franta.

Si valorosul nostru tehnician a avut dreptate, pentru ca cei doi asa zisi cavaleri ai fluierului (pe care ma abtin sa-i cataloghez asa cum ar merita) si-au intrat in rol. Atacuri seculare ale Frantei fara ca echipa gazda sa fie pusa sub amenintare de joc pasiv, aruncari de la sapte metri gratuire pentru gazde, eliminari la fel de gratuite pentru noi si tot asa pana la final. Romania a rezistat eroic si cu o jucatoare mai putin a reusit sa incheie cele 60 de minute regulamentare la egalitate cu o Franta purtata pe sus de cei doi lituanieni mai mult decat penibili.

In tot acest timp eul ajunsese cu pulsul undeva peste 150, prelungirile dovedinsu-se un adevarat test medical. Ratari de ambele parti, parade ale lui Hutupan si Nicolas, o nebunie ce sa mai. Egalitate si dupa primele doua reprize suplimentare de cate cinci minute.

Finalul a fost realmente fabulos. Cu greu as putea descrie in cuvinte starea prin care am trecut, dar mai retin doar cateva franturi care conteaza mai mult decat am scris pana acum: “Apara Hutupan!”, “Gol Motogna” si “Am Invins!!!”.

Intr-adevar am invins si am facut-o in stil de mare echipa impotriva unei reprezentative a Frantei care a avut in spate sprijinului a 14.000 de spectatori si avantajul unui arbitraj mai mult decat partinitor, as spune chiar jenant.

Una peste alta, de mult timp nu am mai trait cu o asa mare intensitate un eveniment sportiv. Poate de la mingile de meci ratate de Adrian Voinea in fata lui Jan Siemerink in meciul cu Olanda, din Cupa Davis, de la Bucuresti (1997) sau de la meciurile Romania-Anglia de la Toulouse (1998) sau Charleroi (2000).

Pentru Romania urmeaza semifinala cu Rusia de sambata, intr-o reeditare a finalei Campionatului Mondial din 2005 de la Moscova.

One comment

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza