Snooker

Ronnie O’Sullivan, snookerul si bucuria ultimului frame

Ultimul frame al meciului Ronnie O’Sullivan-Mark Selby contand pentru semifinalele Campionatului Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, gazduit de Centrul International de Conferinte din Telford. Selby are deschiderea si din lovitura sa prea scurta se observa emotia frame-ului decisiv. Prea scurta. O bila rosie ramane pe marginea buzunarului superior drept si la masa urmeaza Ronnie O’Sullivan.

Condus in permanenta pana in jocul al 15-lea, Ronnie executa perfect o lovitura de distanta si prima bila rosie este in buzunar. Urmeaza bila neagra si alta bila rosie. Ronnie face spectacol pe dreptunghiul verde. Unghiurile gasite de ‘Racheta’ sunt extraordinare, pozitionarea la fiecare din bilele ramase fiind aproape perfecta. Dar ce are de gand sa faca Ronnie O’Sullivan?

Cu fiecare bila rosie trimisa in buzunar, urmata de combinatia cu bila neagra, cel mai iubit jucator de snooker din lume se apropie de break-ul maxim. Cei doi comentatori ai postului Eurosport amintesc de o afirmatie a lui Ronnie facuta dupa meciul cu Jamie Cope, cand si-a exprimat dorinta de a realiza break-ul maxim de 147 de puncte. Si Ronnie chiar nu a glumit cand a facut aceasta afirmatie, fiind dezlantuit asupra mesei de joc in frame-ul decisiv al meciului cu Mark Selby, la scorul de 8-8.

Dupa curatarea mesei de bile rosii au urmat la rand bilele colorate, pozitionarea la bila galbena fiind perfecta. Lovitura impecabila. Urmeaza cea verde, cea maro, bila albastra si iesirea ideala pentru bila roz. Publicul din tribune freamata, ritmul celor doi comentatori Eurosport creste, iar eu ma ridic de pe umilul meu fotoliu sa privesc ultimele doua lovituri ale unui meci realmente extraordinar. “Hai Ronnie”, se aude in difuzoarele televizorului, dublat de un clasic “Come on Ronnie”!.

In plan secund camerele televiziunii britanice il surprind pe Mark Selby cu o expresie senina a fetei, transfigurat intr-un spectator cu tac in mana, dar un spectator frumos si gentleman, ca de altfel toti cei din sala, privind cu admiratie la frumusetea jocului etalat de O’Sullivan la masa. Ronnie insa are ultimul cuvant si ultimele doua lovituri de executat in drumul sau spre break-ul maxim. Bila roz este plasa in buzunarul stang de mijloc, iar bila alba aluneca usor spre partea superioara a mesei, oferindu-i englezului pozitia ideala pentru atacarea bilei negre, ultima de pe masa, cand tabela indica 140-0!.

In plan secund, de aceasta data se observa un spectator din primul rand cu doua degete in gura, pregatit pentru a fluiera de fericire victoria lui Ronnie. Toate aceste imagini imi provoaca o emotie fabuloasa, o stare placuta de euforie, simt ca sunt fericit si un mare zambet imi inunda fata. Ronnie isi ia avant, executa lovitura si bila neagra este in buzunar. “Daaaaaaaaaa”, se aude din nou in difuzoare, sala este in picioare aplaudand, iar Ronnie strange pumnul victorios. Intors spre Mark Selby pentru traditionala strangere de mana il gaseste pe tanarul din Leicester aplaudand si cu un zambet sincer de bucurie pentru oponentul sau, Ronnie O’Sullivan, care tocmai reusise al optulea break maxim oficial din cariera, egaland astfel recordul scotianului Stephen Hendry.

Nimic nu se compara cu acest meci, frame, break si pana la urma sport, care mi-a produs o nemaipomenita stare de fericire. Multumesc Mark Selby pentru jocul si fair-playul tau, multumesc Ronnie O’Sullivan pentru talentul, priceperea, maiestria si carisma ta, multumesc Eurosport pentru transmisia televizata si, nu in ultimul rand, multumesc Onlinesport.ro pentru onoarea de a-mi acorda sansa relatarii despre acesti adevarati cavaleri ai dreptunghiului verde.

Un om fericit inca o data de sport…

Varianta cronicii clasice a meciului Ronnie O’Sullivan-Mark Selby (9-8)

6 comments

  1. Ma uitam si eu anul trecut cand mai aveam timp de tv.
    Ai vazut cat de sigur pe tine trebuie sa fii ca sa reusesti? Imi place atitudinea pe care o are Ronnie!

  2. Bine ai venit pe blogul meu Anaayana 😉

    Intr-adevar Ronnie O’Sullivan este un fenomen in adevaratul sens al cuvantului, iar cele intamplate sambata seara intaresc aceasta afirmatie. Talent, carisma, nervi de otel si o putere de revenire fantastica. De fapt Ronnie este genul de sportiv care-si trece fanii prin toate starile posibile si imposibile. Este un mare campion, iar finala in care l-a zdrobit pur si simplu pe Stephen Maguire, cu 10-2, nu mai are nevoie de nicio cronica sau prezentare.

    Pana la urma viata este ca un joc de snooker, in care jucatorul de la masa este transformat in individ si fiecare frame reprezinta o zi sau o actiune din viata lui. Masa de joc ne este teren de actiune, breakurile reusite si ratarile esecuri. Break-ul maxim este idealul suprem, dar asa cum ai spus si tu, determinarea si siguranta sunt esentiale in drumul spre reusita acestuia. Unii reusesc multe break-uri maxime, altii mai putine sau deloc.

  3. Desi nu sunt un fan Ronnie, trebuie sa recunosc ca de data asta a fost la inaltime. Spuneam ca nu sunt un fan Ronnie , pt. ca ce nu-mi place la el este inconstanta. Azi poate sa bata cu scoruri de maidan, poate sa scoata 147-ul ca si asii din maneca dar maine poate sa piarda cu aceleasi scoruri de maidan. Totusi daca stau sa ma gadesc , eu caut la Roniie exact ce el nu va avea niciodata. El nu e un jucatoru bun, el este jucator de geniu, iar diferentierea trebuie sa fie extrem de clara. Jucatorul bun este cel care joaca constant bine. Cel de geniu este cel care joaca bine, sau chiar mediocru, dar care are momente, sclipiri cand rezolva o finala din cateva bile. Cam asta este Ronnie, care desi m-a dezamagit cu infrangeri aiurea, totusi momentele de geniu sunt absolut senzationale si te cuceresc.

  4. Un jucator mare Ronnie , unul dintre cei mai buni ( dupa hendry 😀 ) , pacat ca nu am vazut meciul acesta , a reusit sa egaleze un record al lui hendry , si presupun ca o sa il si depaseasca. selby simpatic ca de obicei

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza