Opinii Sporturi

Final de drum pentru ‘generatia emo’ de la echipa nationala

romania euro 2008 photo
Photo by jay8085

Un egal temator si parca cersit cu Franta, un egal decis de imprecizia lui Mutu cu Italia si o infrangere mai mult decat normala, dar penibila pe alocuri, cu Olanda, o adevarata ‘Portocala Mecanica’ (nu am prins generatia lui Cruyff, dar cred ca si Robben, Snijder, Van Persie sau Kuyt pot fi oricand recompensati cu acest apelativ laudativ).

Dar sa revenim la oile noastre si cand spun asta nu folosesc deloc clasica expresie si ma refer la jucatorii primei reprezentative, care au impresionat la acest Campionat European doar prin imnul cantat cu foc, dupa ce fusese asiduu repetat timp de patru zile in camerele de hotel.

In anul trei de facultate am primit la un curs sarcina de a redacta o lucrare cu titlul: “Ce inseamna sa fii roman?”. Grea sarcina mi s-a parut atunci sa studiez ore intregi la biblioteca si sa pun pe hartie un fir narativ pozitiv si sa incadrez totul intr-o retorica placuta. Pana la urma am reusit, dar cred ca mi-ar fi fost mai usor sa rezolv tema respectiva dupa aceasta participare a Romaniei la EURO 2008.

Aruncati de sorti intr-o ‘grupa a mortii’ (desi niciodata nu a murit nimeni in astfel de situatii, n-am inteles de ce se numeste asa, dar ma rog) am crezut ca totul omul realist si de buna credinta ca nu vom avea nicio sansa si chiar nu m-as fi suparat daca Franta ne aplica un 3-0 din postura de vicecampioana mondiala, Italia ne dadea un 2-0 pragmatic si Olanda se rezbuna dupa insuccesul de la Constanta cu un 3-1, lasandu-ne sa inscriem in minutul 87 in urma unui corner.

Nu a fost deloc asa insa. Meciul cu Franta l-am abordat clar in indispensabili, jocul nostru fiind excesiv de temator, pentru a pastra nivelul monologului meu la un standard acceptabil. N-am avut niciun sut pe poarta, n-am jucat nimic, am tras de un 0-0 ca orice roman preocupat de mica ciupeala, capra veciunului si nelipsitele rugi catre cel de sus, ca doar, doar si-o indrepta fata si spre noi (mai tineti minte celebra de acum sintagma a comentatorilor de fotbal: “in seara asta Dumnezeu a fost roman 😐 ).

A urmat la rand campioana mondiala Italia. Acelasi stadion, aceeasi ora, acelasi imn cantat cu pasiune, acelasi joc de asteptare, de aparare. Nimic nou sub soare. Norocul nostru de asta data a fost ca italienii aveau serios cutitul la os si ca au deschis jocul din prima. Astfel ni s-a parut si noua ca e o paine de mancat si am incercat. De aici au aparut cateva ocazii, un gol pe fondul unei grave erori defensive a adversarului numit Zambrotta (care cred ca in momentul respectiv contempla la cum se va simti din toamna in tricoul noii sale echipe, AC Milan), asteptata egalare (dupa doar un amarat de minut) si in final ce sa vezi, soarta parea ca ne ranjeste. Dar cum ne-a ranjit asa a ras mai apoi de noi, ca Mutu, dragul de el, a tinut sa ne reaminteasca ca joaca in Italia si nu e bine sa te pui rau cu cei de la care mananci o paine. Nu spun ca a ratat intentionat, departe de mine gandul asta, spun doar ca a tratat faza cu o mare si intrebatoare lejeritate.

Trecem peste si revenim la calcule, ca la asta suntem neintrecuti. Media vuia de calcule, fatucile relatau cu pasiune de pe plaiuri helvete, strategii redactiilor isi exprimau deontologiile prin toate caile posibile si tot asa intr-un spectacol cu accente comice, usor spre penibil. Totusi pentru unii dintre ‘colegii’ de breasla intelegerea fotbalului ca fenomen sportiv si echitabil s-a dovedit prea peste capacitatea cognitiva, unii dintre ei afisand in vazul lumii la un antrenamtent olandez un mesaj prin care umileau practic o intreaga natiune: “Lasati-ne sa castigam – Sa mergem impreuna in sferturi”. Pai poti obliga olandezul harnic, tehnic si din cale afara de spectaculos sa mearga brat la brat cu tine in sferturi, tu care te prezinti in pijamale, dai centrari aiurea si nu expediezi niciun sut pe spatiul portii un meci intreg?

Ultima fraza caracterizeaza intocmai prestatia lamentabila a jucatorilor romani in meciul cu Olanda. Cu urechea lipita de…(aici nu stiu: sa fi fost radio, telefon, statia de amplificare a stadionului din Berna)…in fine, lipita de ceva, ai nostri dragi ca brazii au facut un antijoc demn de un premiu special din partea UEFA intitulat ‘Despre cum sa pacalesti fotbalul’. N-as vrea sa merg mai departe cu gandul si sa cred ca ai nostri au vrut sa toarne la acest EURO o noua serie din ‘Greu de ucis’, tradusa evident prin greu de invins. Calculele au fost in felul urmator: jucam la egal, adica cum stim noi cel mai bine, si speram ca aia de dincolo poate dorm timp de 90 de minute.

De aici si pana la penibil a fost doar un mic pas, Robben, Van Persie si celelalte rezerve de lux ale Olandei amuzandu-se mai bine de o repriza pe seama impotentei alor nostri. Si pana la urma s-au plictisit si ei saracii de atata jena si ne-au dat doua boabe, care oricand se puteau transforma lejer in patru sau chiar cinci. Ce sa mai spun acum cand selectionerul a recunoscut public ca ‘baietii lui’ erau cu gandul la celalalt meci, Rat spune ca “am jucat cu frica” sau locul lui Nicolita e intr-un atelier de tamplarie sau la amenajari interioare.

Initial am vrut sa pun titlu: “Final de drum in fundul gol”, dar mi s-a parut mai potrivit cel ales, cu accent special pe ‘Generatia EMO”, ca tot auzim vorbindu-se de acest nou curent prostesc printre adolescentii rebeli. Si fotbalistii sunt rebeli cand vine vorba de fite, freze, etalarea de masini scumpe, cluburi de noapte si gagici cu ciunga in dinti si parul mov. Mentalitatea deficitara ne-a costat si de aceasta data, dar ce sa-i faci cand mentor iti e unu’ si altu’ si tu nu te poti desprinde de gandirea clasica Ligii 1, facand calcule imbecile in loc sa pui osul la treaba si sa-ti faci meseria, pana la urma sa-ti reprezinti cu cinste natiunea.

P.S. Bine ca s-a terminat! Abia de acum incolo asteptam fotbalul adevarat la EURO, Wimbledonul, Turul Frantei si Olimpiada.

5 comments

  1. Hm, trist, dar adevarat ce spui. Destul de dur postul tau, dar realist. Nu suntem in stare, pur si simplu, si asta doar pentru ca nu vrem. Pacat de fanii care au crezut naiv intr-o calificare. Mare pacat….

  2. Ba eu o sa o contrazic un pic pe Luminita, afirmand ca postul nu este deloc dur, ci doar din pacate realist. Romania nu mai joca demult ceea ce se numeste fotbal. Aseara am jucat cu Olanda de parca noi aveam nevoie de egal, mai ales in situatia in care Olanda a abordat meciul EXTREM de lejer. Se vedea de la o posta ca nu forteaza absolut deloc, invitandu-ne chiar sa facem o tura pe la ei prin careu, ceea ce noi nu am fost in stare nici macar in aceasta perspectiva. Nu ne-am vandut meciul dar nici nu au tras tare sa ne dea scor.
    Ca noi nu am iesit din jumatatea terenului decat in 2-3 ocazii, cu un Banel care incerca scheme si driblinguri de parca credea ca joaca cu AS Ratangii nu cu Olanda, cu un Mutu sters si fara pic de inspiratie, cu un Codrea care a incercat in nenumarate randuri sa doboare avioanele care survolau stadionul….etc. In rest , aceeleai reprezentatii patetice pe care le vedem de fiecare data si de care eu unul sunt satul. La urma urmei e destul de clar, nu aveam oricum ce cauta la aceasta editie de campionat european si asa cum ai zis si tu Dumy ceva mai sus, de abia astept sa vad in continuare fotbal adevarat.

  3. cand ti-am citit articolul,(foarte fain scris) nici nu stiam daca sa ma amuz sau sa plang de mila echipei. intr-adevar ai nostri au jucat deplorabil in meciul cu olanda.nicio faza demna de apreciat din partea tricolorilor,pasele nu s-au legat,ocaziile pe care le-am avut nu le-am valorificat,s.a.m.d. per total,un fiasco…ne-am meritat cu varf si indesat infrangerea de aseara. si toate scuzele astea pe care unii si altii incearca sa le gaseasca jucatorilor-starea psihica,oboseala,rivalii de temut-sunt absolut penibile. am aratat doar ca n-avem ce cauta la acest campionat 🙁

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza