Diverse

In genunchi

Pe zi ce trece sansele Romaniei la o medalie sunt din ce in ce mai mici, majoritatea sportivilor intorcandu-se deja acasa. Dupa argintul de la Mondialele din 2005 si locul patru ocupat doi ani mai tarziu in Franta, nationala feminina de handbal a Romaniei era indreptatita sa spere la o medalie olimpica la Beijing, sperante care s-au pastrat pana la meciul cu Norvegia, ultimul din Grupa A preliminara.

Invinse la o diferenta de un singur gol, tricolorele au deviat de la traseul gandit initial, unul ideal de altfel, cu Suedia in sferturi si eventual Rusia in marea finala. Am terminat pe doi si astfel ne-am intersectat cu Ungaria, echipa pe care am invins-o in ultimul timp pe unde am prins-o. Nu a fost cazul acum, jucatoarele vecine jucand aproape perfect de la inceput si pana la sfarsitul celor 60 de minute regulamentare.

Au fost ele mai bune sau noi ne-am facut viata grea, ratand mult si fiind total fara inspiratie la finalizare? Ca un observator al handbalului inca din perioada Marianei Tarca, Valentinei Cozma sau Lidiei Draganescu imi permit sa afirm ca Romania s-a invins cu propriile arme in meciul cu Ungaria. Am mizat pe interventiile Luminitei Dinu-Hutupan si aceasta a avut cel mai slab procentaj din tot turneul olimpic (23%).

Am sperat ca Ionela Galca-Stanca va face diferenta pe semicercul advers, dar a marcat doar un singur gol, reusind ce e drept sa obtina alte cateva aruncari de la 7 metri. Ne-am pus sperantele in aruncarile in forta ale puternicei Carmen Amariei, dar ne-am ales cu multe, prea multe fortari in atac. Am jucat cat am putut de mult pentru cele doua extreme si Ramona Maier si-a facut datoria pe dreapta (11 goluri), dar cu o floare nu se face primavara nici macar la Beijing.

Daca am fi intalnit o forta precum Rusia, care sa ne mitralieze si care sa ne puna la zid am fi fost cu siguranta impacati cu rezultatul, dar in conditiile in care am avut Ungaria in mana si doar neinspiratia sau greselile copilaresti au facut sa pierdem acest meci ma gandesc ca Romania a terminat in genunchi acest meci. Rezultatul de la final, 30-34, este unul mincinos, pentru ca s-ar fi putut termina foarte bine si la 7-8 goluri diferenta.

Una peste alta nu trebuie sa facem un capat de tara din aceasta eliminare si trebuie sa ne gandim ca, de bine de rau, nationala feminina de handbal a fost singura reprezentativa a Romaniei care a tinut tricolorul sus in ultimii ani la marile evenimente sportive. Altfel, suntem undeva putin sub zero la sporturile de echipa. Dar cand stii ca se poate, gustul amar parca devine si mai amar.

[polldaddy poll=”864499″]

One comment

  1. Eu totusi admir nationala feminina de handbal a Romaniei, nimeni nu poate avea numai zile frumoase tot timpul. E adevarat ca moralul lor e la pamant in momentul asta tinand cont ca pe unguroaice puteau sa le bata si ele stiau asta. Dar na o zi proasta, cu putina inspiratie in joc ne face sa ne pierdem pt a nu stiu cata oara speranta la o medalie in ceea ce priveste sportul romanesc. Imi pare rau pt ele.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza