Politice

Jocurile Olimpice: sarbatoare sportiva sau afacere politica?

Numaratoarea inversa a ajuns la final si marele eveniment al anului 2008 se poate deschide in toata splendoarea catre intreaga comunitate internationala. A 29-a Olimpiada de Vara se va desfasura intre 8 si 24 august in China, avand drept cartier general capitala Beijing. Dincolo de mobilizarea unor impresionante forte umane, materiale si logistice, Jocurile Olimpice au reprezentat de multe ori puncte de referinta in istorie, influentand prin simbolistica celor cinci cercuri geopolitica Mapamondului. Care au fost cele mai importante evenimente extrasportive care au marcat existenta trecuta a Jocurilor, in ce masura au influentat desfasurarea evenimentelor si cum primeste Planeta provocarea Chinei ca tara organizatoare?

Toate aceste intrebari se bazeaza pe o alta si anume: Jocurile Olimpice mai reprezinta sau au reprezentat vreodata o adevarata sarbatoare a sportului sau am asistat la un eveniment tocmai bun de folosit pentru afisarea anumitor doleante politice, ideologice, rasiale sau de orice alta natura, alta decat cea sportiva?

Daca privim inapoi in istoria JO si facem o scurta cercetare jurnalistica putem lesne observa ca grandioasa intrecere sportiva a mers ‘mana in mana’ cu momentele de un real radicalism socio-politic. Prima manifestare cu caracter politic a avut loc la Londra in 1908, cand atletii irlandezi au boicotat Jocurile protestand impotriva neacordarii independentei Irlandei de catre Marea Britanie.

In plina ascensiune si putere a Fuhrerului Hitler, JO de la Berlin din 1936 au fost marcate de ample proteste ale sportivilor evrei, in timp ce propaganda nazista a stirbit intr-o masura culoarea si scopul in sine al intrecerilor sportive. Pe acest fond, in mod contrar noilor politici implementate de Partidul National Socialist German, atletul de culoare Jesse Owens a cucerit nu mai putin de patru medalii de aur!

Al doilea razboi mondial a vitregit Europa, iar Cortina de Fier a divizat Batranul Continent intre Vest si Est, intre democratia occidentala si democratia populara, tradusa in spatiul de ingerinta sovietic printr-o aspra represiune politica, sociala si culturala. In 1952, la Helsinki, Razboiul Rece si-a facut simtita prezenta in peisajul JO, sportivii sovietici refuzand sa se cazeze in satul olimpic, pentru a prefera o locatie de la granita cu Finlanda (fost teritoriu al Rusiei tariste).

Jocurile au continuat sa fie in ton cu evenimentele politice mondiale si peste patru ani, la Melbourne, delegatiile din Egipt, Irak si Liban au refuzat sa ia parte la intreceri, protestand astfel impotriva interventiei britanice si franceze in problema Canalului Suez. Aceeasi Olimpiada din 1956, alte proteste. De aceasta data a fost vizata interventia represiva a sovieticilor de la Budapesta, Spania, Olanda si Elvetia fiind natiunile care si-au exprimat public nemultumirea fata de stoparea violenta a revoltei maghiare.

Continuam saltul in timp si paralela intre JO si politica, ajungand la Tokyo in 1964, unde Africa de Sud a fost exclusa din cadrul Olimpiadei din cauza politicilor rasiale impuse ‘pe teren propriu’. O alta disputa politica de o intensitate mai scazuta a vizat Coreea de Nord si Indonezia, cele doua natiuni disputandu-si paternitatea unei discipline sportive.

Din Japonia intrecerile s-au mutat pe continentul nord-american, gazda JO fiind Mexico City, capitala Mexicului. Studentii locali au profitat de eveniment pentru a-si sustine revendicarile de ordin social si educational, protestele publice fiind inabusite in sange de guvernul mexican. Rezultatul a fost unul tragic, nu mai putin de 200 de tineri fiind ucisi. Problema rasiala a reaparut, doi atleti americani de culoare ridicand mainile pe podiumul de premiere intr-un semn de sprijinire a cauzei negrilor din Statele Unite.

Violentele au continuat si la Munchen in 1972, un nou flagel aratandu-si armele si sfidatoarea prezenta in fata opiniei publice. Terorismul international originar din Orientul Mijlociu isi punea sangeroasa amprenta asupra JO printr-un atentat indreptat impotriva sportivilor israelieni. Operatiunea grupului extremist palestinian ‘Septembrie Negru’ s-a soldat cu moartea a 11 reprezentanti ai statului evreu.

Daca pentru Romania Olimpiada de la Montreal din 1976 a ramas in memoria colectiva ca o intrecere de referinta dupa reusita de exceptie a Nadiei Comaneci, Jocurile au fost departe de linistea asteptata. Nu mai putin de 26 de state africane au protestat deoarece (atentie!) Noua Zeelanda ar fi incalcat embargoul impus Africii de Sud, echipa de rugby All Blacks participand la un meci de rugby in spatiul politicii de apartheind.

Razboiul Rece a luat din nou fata Jocurilor la editia din 1980 gazduita de Moscova, unde 62 de tari capitaliste au boicotat intrecerile sportive in semn de protest fata de interventia sovietica din Afganistan. Patru ani mai tarziu URSS si mai multe state socialiste au raspuns printr-un alt boicot la Jocurile de la Los Angeles. Romania a refuzat invitatia la boicot si a participat, inregistrand cea mai fructuoasa exeperienta olimpica.

Editia din 1998 de la Seul a fost marcata, asa cum era de altfel de asteptat, de refuzul Coreii de Nord de a participa din motive pur politice si ideologice, modelul Phenianului fiind urmat prin simpatie si solidaritate de  Cuba si Etiopia.

Anii 90 au readus in prim plan terorismul international, cate o bomba explodand in satele olimpice din Barcelona (1992) si Atlanta (1996), pentru ca la Sydney (2000) si Atena (2004) Jocurile sa se confrunte cu probleme administrative, greva aparand pe aceasta harta a imixtiunii politicului si socialului in istoria Jocurilor Olimpice.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza