Opinii

Remember: prima zi de scoala

A fost ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Acel 15 septembrie din 1990 a semanat foarte mult cu acest 15 septembrie din 2008. Acelasi peisaj, cu nori plumburii, ploaie, vreme rece, ceea ce m-a facut sa pornesc intr-o scurta calatorie in timp cu ajutorul ochiului interior.

Este dimineata devreme si ma trezesc pregatit de prima zi de scoala. Cu mama si tata alaturi parca intr-o clipa ajung in curtea scolii. Zgribuliti cu totii, copii si parinti deopotriva, asteptam prima strigare si intrarea in clase. Tata imi spune ca sunt la C. Nici nu ma gandesc ce va sa insemne aceasta litera de-a lungul celor opt ani. Stiu doar ca stau cuminte cu ghiozdanul meu cu doua ciupercute in spate si privesc scoala, curtea interioara, incercand sa ma familiarizez cu ele. Iarasi nu-mi dau seama pe moment de incarcatura momentului. Am doar 6 ani si plec in primul meu drum in viata, unul dintre cele mai importante, de care depinde in mare masura creionarea profilului meu si a personalitatii mele.

Dupa minute bune de asteptare ne striga Doamna Invatatoare sa intram in clase. Momentul e unic. Mama si tata isi iau la revedere cu emotie de la mine, desi aveam sa ne vedem iarasi peste doar doua ceasuri, dar simbolul este altul: ‘baiatul a inceput scoala, a inceput un nou drum’. Intru timid in clasa. Multi copii in toate bancile. 37 la numar.

Ma asez undeva pe randul de la perete, mai in spate ca acolo am mai prins un loc si ma uit cu bucurie la Abecedarul care tocmai ma astepta sa ma introduca in lumea literelor. Facem cunostinta cu Doamna, care ne pune sa desenam ce vrem noi pentru prima zi. Scot caietul, stiloul si incep. ‘Sa desenam ce vrem noi?’, m-am intrebat in gand. Si am desenat o casuta, asa cum ma invatase mamaia, un copac langa ea, o cararuie si un catel. Dupa ce Doamna a venit si a vazut la fiecare ce facusem, rup hartia si o arunc la cos. Mi se pare ca nu a iesit tocmai bine si vreau ca a doua zi caietul sa fie din nou ‘curat’, cu prima pagina alba. Doamna ma vede si ii spune mamei la sfaristul zilei ca desi am desenat frumos am aruncat hartia.

Poate ca unii au desenat mai frumos decat mine si din pricina asta am aruncat hartia, dar un lucru este cert: din acea clipa am invatat sa-mi apreciez munca, fie mai buna sau mai putin buna in raport cu a altora. Si am mai invatat ca trebuie sa dau totul in fiecare zi pentru a fi mai bun decat am fost in ziua precedenta, intr-o cursa permanenta de autodepasire cu mine insumi. Anii au trecut din acea prima zi, cu bune si mai putin bune.

Vanturi reci si aspre m-au suflat, zapezi mari m-au troienit de atunci si am continuat sa-mi tin drumul drept spre scoala, spre viata pana la urma si iata-ma astazi trezit ca dintr-un basm cu aceeasi imagine a lui 15 septembrie 2008, eu, intr-o noua etapa, spre noi orizonturi, cu alte asteptari si cu tot mai multe realitati transformate in amintiri, in imagini ingalbenite de timp, dar mai pline de lumina asa cum poate n-au fost niciodata…

P.S. Multumesc pe aceasta cale tuturor dascalilor care au pus mana cu pricepere la ridicarea mea intelectuala de-a lungul celor 16 ani de scoala, indiferent ca a fost generala, liceu sau facultate. Mai mult decat atat, tin sa arat recunostinta mea speciala unor oameni de suflet, care mi-au fost alaturi in toti acesti ani si pe care i-am simtit foarte aproape: d-na invatatoare Marina, d-na diriginta Toma, d-na prof. Dineata, d-na prof. Preda, d-na prof. Naumescu, d-na prof. Panait si, nu in ultimul rand, dl. prof. Gosu (Ordinea este strict cronologica de la prima zi de scoala si pana la licenta din facultate). Multumesc !

3 comments

  1. Ce frumos 🙂
    Ca de obicei, memorie de dinozaur in cazul tau. Eu nu mai tin bine minte nici prima zi de scoala din liceu. De prima zi de scoala din viata mea nu-mi amintesc absolut nimic, din pacate.

  2. Excelent cu E mare ! Mi-a adus aminte da atatea lucruri pe care le credeam uitate…. Partea rea, de fapt nu pot sa zic ca e rea…reformulez…partea care-mi lasa un oarecare gust amarui – acrisor este ca aceste vremuri imi par acum atat de departe……
    Bravos Dumy, ai reusit sa ma strecori in butoiul cu melancloie blegoasa de toamna :), tocmai pe mine care pozez in Gigi Duru’…
    Da’ zau ca nu-mi pare rau in cele din urma !
    O mai dam in clisee de genul ” Tine-o tot asa” sau ” Keep up the good work ” ?
    Hai s-o dam un pic, ca pana la urma si ele , cliseele , sunt tot ale noastre.

  3. Bravo! Imi place cum e scris.
    De vreo cativa ani si eu adun tot mai des amintiri din acea perioada si le mai pun uneori pe “hartie”.

    Tot pe 15 septembrie 1990 am intrat si eu la scoala, tot la 6 ani 🙂

    Multa bafta pe cararea devenita drum!

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza