Politice

Criza economica si (re) activarea extremelor

Asistam de cateva saptamani bune la un spectacol mediatic in care cifrele, bursele si marii jucatori de pe piata financiar-bancara joaca rolul principal. Ca un tsunami, anticipata criza economica mondiala s-a instalat mai intai pe continentul nord-american, pentru a trece treptat Atlanticul ca un veritabil efect de domino. Falimentul este cuvantul care sta pe buzele tuturor marilor investitori, bancheri sau asiguratori, iar pentru evitarea acestuia si limitarea pierderilor guvernele nationale s-au pus in miscare intervenind pe piata. Astfel au fost pompate din rezervele de stat sute de milioane si chiar miliarde de dolari/euro pentru salvarea unui sistem economic excesiv de liber.

Ca spectator neangajat in toata acesta piesa ai spune la o prima vedere: ”ce treaba am eu cu Lehman Brothers, AIG sau criza lor mondiala?”. Privind mai in esenta insa descoperi gauri destul de insemnate in buzunar, pentru ca lasand la o parte mesajele electorale si populiste ale guvernului roman aflat in campanie, criza mondiala, reala sau artificiala (nu ma pronunt inca asupra chestiunii) nu se resfrange decat asupra cetateanului de rand, a contribuabilului la bugetul de stat.

In Romania a fost nevoie de cateva zile doar pentru ca leul sa se prabuseasca in fata monedei unice europene, intr-o perioada (intamplator sau nu) in care se stabileste nivelul accizelor pentru prima parte a anului urmator. Rezultatul se va vedea abia dupa 15 decembrie si mai ales la inceputul lui 2009. Pana atunci unii mai au de facut cateva pomeni electorale, concerte la liber si revelioane.

Daca la noi problema se pune strict in termeni economici, la altii criza mondiala are menirea sa antreneze idei si pasiuni politice extreme. Este cazul Austriei, unde, la ultimele alegeri organizate pe 28 septembrie, doua partide catalogate ca fiind de extrema dreapta au obtinut aproape o treime din voturile valabil exprimate (n.r. – potrivit The Economist cifrele exacte indica un procent de 29%). Este vorba despre mai vechea cunostinta Jorg Heider, care punea pe jar Europa in 1999 cu cele 27 de procente obtinute in scrutinul austriac, si mai tanarul sau coleg ideologic Heinz-Christian Strache.

Desi sansele ca cei doi ‘extremisti’ sa ajunga la guvernare, ura dintrei ei fiind mai mare decat apropierea de idei si programe, sunt destul de reduse, Austria transmite un mesaj clar Europei unite. Extremele inca exista si chiar daca au o existenta periferica in peisajul politic national si continental, un singur semnal ar fi de ajuns ca dreapta si stanga sa-si faca aparitia in prim plan cu aripa dura. Iar primul semn poate fi reprezentat de aceasta criza mondiala, care poate antrena dupa ea pasiuni nebanuite in combinatie cu deja existentele probleme legate de imigratie, intoleranta religioasa si etnica.

De retinut este faptul ca Austria a coborat, cu ocazia acestor legislative, limita de varsta a persoanelor cu drept de vot la 16 ani, si potrivit statisticilor oficiale o treime dintre tinerii care au experimentat noua prevedere electorala au votat cu cele doua partide de dreapta!

Austria este doar un exemplu in acest sens si nu unul intamplator. Putem face un exercitiu de imaginatie in paralel cu o scurta introspectie istorica. Crahul de pe Wall Street din 1929 a dat lovitura decisiva sistemul democratiei reprezentative si ordinii mondiale a Ligii Natiunilor, de pe urma sa profitand national-socialistii din Germania, fascistii din Italia si alte parti ale continentului.

Poate ca nu este deloc intamplator ca toate prefacerile politice de dreapta sunt antrenate in Austria, anticamera Germaniei putand fi catalizatorul celorlalte partide extremiste din Europa. Este cazul Partidului Poporului din Elvetia si Danemarca, al Vlaamse Belang din Flandra sau al Ligii Nordului din Italia. Aceste forte politice de prima mana ar putea trage inevitabil dupa ele altele, momentan aflate in subterana politicii, precum Falanga spaniola, Frontul National francez, NPD-ul german, Forza Nuova italiana sau altele.

– va continua –

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza