Politice

Spectacolul american continua

Ziua de 5 noiembrie a anului 2008 va ramane, cu siguranta, una de referinta in cartile de istorie ale urmatoarelor decenii si secole. Se va scrie peste ani ca la aceasta data in Statele Unite ale Americii a fost ales primul presedinte de culoare. Este vorba evident de Barrack Obama, un nume care ne va tine loc de mama si tata in urmatorii patru ani. Asa cel putin am putea deduce dupa fabuloasa mediatizare a evenimentului, televiziunile, radiourile, ziarele si site-urile explodand in prezentari, interventii si comentarii. Prins in mijlocul tuturor acestora am avut senzatia ca asist la Independence Day II sau, de ce nu, la un nou Armaggedon, dupa ce Bruce Willis a castigat lupta cu meteoritii amenintatori si Obama tocmai a coborat din naveta spatiala ca un adevarat Mesia.

Sursa: CNN - captura TV

Imaginea mesianica a presedintelui american ales a isterizat o intrega planeta. Din tribuna de la Chicago, trecand prin Kenya bunicii si pana in Orientul Indepartat, in China comunista, toata planeta a auzit si a comentat despre alegerea lui Obama. Imaginea tablou desprinsa din tot acest scurt inconjur al planetei a fost una de salvator, de Mesia venit pentru a rezolva problemele americanilor si chiar ale intregii omeniri. Este imaginea eroului, care tocmai a castigat batalia cu zmeul cel rau. Cu o istorie foarte recenta in comparatie cu alte natiuni din aceasta lume, americanii intotdeauna s-au hranit cu si din legende. Incepand de la generalul eliberator George Washington si de la parintii fondatori ai Constitutiei, si terminand cu eroii de Hollywood, sportivii din arene si mitul razboiului impotriva terorismului, totul, dar absolut totul, este invaluit intr-un aer de legenda. La fel se intampla si acum, cand americanii propun pentru Casa Alba primul presedinte de culoare. Si impactul major al acestei imagini s-a vazut in doar cateva ore.

Daca este un domeniu la care americanii sunt intr-adevar geniali, acesta este fara doar si poate marketingul. Stiu sa creeze spectacol aproape din orice si mai ales sa-l vanda foarte bine. Fie ca vorbim de intrecerile motorizate, de campionatele profesioniste de hochei, baschet, fotbal, baseball sau de politica, spectacolul este la el acasa. Pe langa partea strict comerciala si de marketing, politica americana propune un model poate unic in lume, si anume acela de politica angajata si profesionista. Iar recent incheiata campanie electorala a aratat intocmai acest lucru. Armate de sustinatori mobilizati si complet echipati cu tot arsenalul propagandistic, zeci de consilieri si specialisti care sa furnizeze expertiza. Barrack Obama insusi este un absolvent de stiinte politice la Harvard si cu aceasta cred ca am spus suficient in legatura cu aspectul politicii profesioniste in America.

Schimbarea este cuvantul de ordine. Interna, prin aducerea economiei pe linia de plutire, si externa, prin initierea unui proces de conciliere cu mapamondul traumatizat de experienta recenta din Irak si pericolul terorist transformat de administratia Bush intr-o adevarata nevroza internationala. De aici si pana la entuziasmul general nu a fost o cale prea lunga. Nu se intampla in fiecare zi ca un presedinte american sa fie de culoare si putem privi aceasta stare orgasmica tocmai ca pe una normala. Dar de ce sa fim iesiti din cale afara de excitati in fata acestui fapt? La fel tin minte ca s-a spus si scris dupa ce Lewis Hamilton a devenit primul campion mondial de culoare din istoria Formulei 1. Pana la urma si oamenii de culoare sunt tot oameni, cu drepturi si libertati egale cu ceilalti, ceea ce multi dintre semenii nostri inca nu accepta. Trist, dar adevarat. Si astfel ma gandesc ca aceasta stare de ‘Wow’ sa nu fie determinata tocmai de un impuls al subconstientului multora dintre cei entuziasti, impuls venit pe canalul existentei unor idei de inegalitate rasiala.

Daca ma intrebati din perspectiva simplului privitor, observator al acestui spectacol din America, imi place Obama ca si personaj scenic. Este inca tanar, are o pregatire universitara temeinica si, nu in cele din urma, are carisma. Fara aceasta din urma nu poti fi un lider, un presedinte mobilizator. Si un presedinte care sa nu fie inzestrat cu aceasta capacitate de a seduce masele este un presedinte usor handicapat in demersul sau politic. Obama in schimb are aceasta calitate si nu putem decat astepta in anii urmatori ca acest spectacol american sa ne aduca in fata noi si noi episoade, speram mai putin sangeroase si mai mult pacifiste.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza