Opinii

Cei 7 ani de acasa

Thank You

De multe ori auzim expresia ‘cei 7 ani de acasa’ in diferite contexte, ipostaze, intamplari etc. De si mai multe ori negatia isi are locul bine ancorat inaintea acesteia, aruncand asupra subiectului stigmatul prostului crescut, al needucatului, al obraznicului sau grotescului.

Nu vreau sa trag pe nimeni de urechi. Departe de mine gandul acesta mai revolutionar decat miscarile de strada din Atena. Pur si simplu este o vorba pe care, de regula, o folosesc oamenii la randul lor CU cei sapte ani de acasa.

Printre invitatii unei emisiuni de larga audienta de la noi s-a numarat, la un moment dat, si o doamna, Sava Negrean Brudascu pe numele dumneaei, care la un moment dat, intrebata fiind de studiile fiicei, a spus ceva extraordinar, aproape nemaiauzit in timpurile de astazi: “nu conteaza cate scoli ai in viata, cea mai importanta dintre toate sunt cei 7 ani de acasa”.

Recunosc ca nu mai auzisem de mult expresia, cred ca de cand mama imi tot spunea “sa dau dovada ca am cei 7 ani de acasa”. Aici am vrut sa ajung de fapt. ‘Cei 7 ani de acasa’. Cati oare dintre noi mai avem oare in vocabular aceasta formulare, ca sa nu intreb cati oare mai au chiar anii, cei sapte la care facem referire? Adica educatia din familie, rusinea aceea proverbiala tradusa prin bun simt, masura in toate, echilibrul sau dragostea pentru adevar.

Intr-o societate in care tupeul, obraznicia, badarania, fatarnicia, aroganta sau prostia mascata cu diverse artificii sunt ridicate la rangul de adevarate cutume, de la traficul rutier, relatiile interumane si pana in cel mai neinsemnat detaliu, mi-e teama ca ‘cei 7 ani de acasa’ raman la fel de rari precum sintagma spusa cand si cand de unii oameni, si ei din ce in ce mai putini cu ‘7 ani de acasa’.

Ca un mic sondaj sau tur de orizont minutul si scorul (cum se spune in transmisiile fotbalistice de la radio), am rugamintea fata de cei care, intamplator sau nu, ajung sa citeasca randurile de mai sus, sa ridice frumos mana si sa spuna daca au cei 7 ani de acasa, sau macar 6, 5, hai 4, 3 sau 2. Ar fi multumitor chiar si unul. Nu ma supar daca intervin si oameni care recunosc ca nu-i au, argumentandu-si in limitele bunului simt pozitia. Multumesc pentru intelegere.

Doamna Negrean Brudascu are dreptate: cei 7 ani de acasa sunt mai importanti decat orice scoala din lume si nu costa chiar nimic sa fii cu bun simt, respectuos si cumpatat.

photo credit: Margherita J. L. Lisoni

2 comments

  1. din pacate,e adevarat ca bunul simt,alaturi de cinste, respect si integritate sunt valori din ce in ce mai rar intalnite in ziua de azi.eu am cei 7 ani de acasa datorita parintilor si educatiei pe care mi-au dat-o. si imi place sa cred ca sunt inconjurata de oameni asemeni mie, ceea ce ma bucura,pt ca inseamna ca se poate, ca nu e totul pierdut.pana la urma,vorba aceea,cine se aseamana se aduna. si inca ceva: nu cred ca o sa recunoasca cineva ca n-are cei 7 ani de-acasa, pt ca ai spus-o si tu, traim intr-o societate in care ipocrizia domneste.

  2. Cei 7 ani de acasa…. Bun subiect, dar ma intreb mai exista oare? In lumea noastra cu fundul in sus, se va ajunge ca cei 7 ani de acasa sa nu mai fie o virtute, ci mai rau. Vom ajunge sa nu-i mai recunoastem , chiar daca-i avem. De ce? Pentru ca nu mai este cool, nu mai este la moda, nu mai e trendy..etc. Lumea cere smecheri, smenari, nesimtiti, fite, manele…etc. Asa se cere, asa se da. Vrem mall-uri si nu parcuri, vrem masini de fite, nu un transport in comun decent, vrem telefoane mobilde de ‘jde milioane chiar daca costa 3 salarii dupa care le punem cartele, ca nu mai “e” bani de abonament. Asta se vrea. Te intrebi tu despre cei 7 ani de acasa? Poate ca tu ii ai, poate ca eu ii am, dar cei care acum sunt in perioada ” celor 7 ani” ii vor avea cu adevarat pe viitor. Au ce sa invete, au de la cine? E o criza de modele si de idoli adevarati, Asta ne trebuie, oameni pe care sa-i urmam, sa fim mandri de ce au fost, iar ei sa fie mandri de ceea ce devenim. De surogate d’astea suntem plini.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza