Februarie 1998. Jocurile Olimpice de la Nagano. Ora 6:45 dimineata la Bucuresti. Sunt treaz de cateva minute si astept astept inceperea concursului de pursuit. Lucrurile merg bine pentru estici, Ekaterina Dafovska castigand intr-un mod absolut uluitor medalia de aur. Locul 11 pentru Eva Tofalvi. E bine si asa [imi spun], pentru sportul de iarna romanesc este cel mai mare rezultat, dupa Lillehammer 1992. Ajung la scoala si povestesc colegilor despre cele vazute la televizor, despre performanta sportivei din tara noastra. Nu stiu cati m-au inteles sau cati m-au ascultat.

Martie 2001. Campionatele Mondiale de la Pokljuka (Slovenia). Concursul individual feminin se incheie cu victoria titratei suedeze Magdalena Forsberg. Pe locul 6 incheie Eva Tofalvi din Romania. Rezultat urias pentru sportul de iarna din tara noastra si etalonul biatlonistei din Miercurea Ciuc intr-o cariera de exceptie.

Decembrie 2008. Etapa de Cupa Mondiala de la Hochfilzen (Austria). Dupa doua trageri impecabile si un ritm remarcabil la schi din partea Evei, regizorul transmisiei isi da seama ca putem asista la un rezultat cu adevarat istoric pentru biatlonul din Romania. Ultimele doua aparitii in poligon o au pe Eva Tofalvi in prin plan. Ma ridic in picioare si ii tin pumnii. Parca nu am curajul sa privesc ultimele doua tinte. Totusi o fac si rasuflu usurat cand totul se termina cu bine. Eva iese prima in clasament dupa a treia tragere. Spun doar un ‘Doamne Ajuta’ cu gandul la ce ar putea insemna pentru sportul de iarna romanesc o victorie sau o clasare pe podium.

Final de cursa si Eva Tofalvi termina pe un excelent loc doi, la 17.5 secunde in spatele primei clasate. Pentru noi, romanii pasionati de biatlon si iubitori ai sportului adevarat, acest loc secund echivaleaza cu o mare victorie. Este cel mai mare rezultat din ultimii 34 de ani, mai precis de la argintul obtinut de biatlonistul Garnita la Campionatele Mondiale. Este raza de soare si speranta intr-un sport romanesc cufundat tot mai mult in noroi de personajele certate cu legea.

Pentru mine, ca iubitor al sportului, este cel mai frumos cadou de Craciun. Multumesc Eva si la cat mai multe rezultate ca cel obtinut la Hochfilzen.