Muzica

Madonna la Bucuresti, intre dezolare, dezamagire si mult praf

DSC03683

Prezentat ca evenimentul muzical al anului, concertul Madonna la Bucuresti din Parcul Izvor a fost, in opinia mea si a multora, un fiasco. Si am sa spun de ce, pe puncte, pentru a fi cat mai intelegator si pentru cei care nu au fost la fata locului.

1. Atmosfera campeneasca. Ajuns la fata locului erai izbit de puternicul praf ridicat in atmosfera de zecile de mii de oameni prezenti. Parcul Izvor s-a dovedit o locatie neinspirata si trebuie sa ne intristam la gandul ca era singurul din Bucuresti care sa poata gazdui un astfel de eveniment.

2. Lupta pentru un strop de apa. Cum bineinteles la intrare erai obligat sa te debarasezi de lichidele din posesie, o data intrat incepea lupta pentru supravietuire. Scapat de coada de la jetoane urma cealalta nebunie de la corturile cu racoritoare. Dupa doua incercari nereusite, abia in jurul orelor 21:45 am reusit prin mari eforturi sa pun mana pe un pahar de racoritoare…mult prea mult pentru banii dati.

3. Control superficial la intrare. Cred ca la concert a intrat cine a vrut si cine nu a vrut cu arme albe, pietre, bate si tot soiul de obiecte, pentru ca la intrari controlul era sublim, dar lipsea cu desavarsire. Si toate acestea dupa ce se anuntasera masuri draconice de securitate…praf in ochi (acelasi praf).

4. Paul Oakenfold, dezamagitor in nota intregului concert. Personal daca ma intreba cineva de ce am venit la eveniment, as fi raspuns fara ezitare ca si pentru Paul Oakenfold. Recomandat de impresionanta carte de vizita si de experienta castigata in marile show-uri la care a participat, DJ-ul englez de 45 ani a mixat piese comerciale intr-un warm-up nefericit, cu doua intreruperi intre melodii, spun eu, nepermise pentru un astfel de eveniment. La 20:50 a incheiat brusc si dus a fost…

5. Asteptarea. Intre Paul Oakenfold si Madonna s-a creat o pauza prea mare de fix o ora, timp in care multimea adunata a ramas ca la balciul comunal, in praf si cu ochii in reflectoare. Asteptam macar cateva piese pe fundal, ceva care sa intretina atmosfera si asa dezolanta din praful dambovitean.

6. Concertul propriu-zis. In opinia mea tot spectacolul a fost o regie, o piesa de teatru, daca vreti un musical. De aici si atitudinea publicului, una extrem de apatica si chiar blazata. Madonna si-a facut numarul, a aratat fundul, a spus inca o data cum este sau cum nu este ea, a sarutat mireasa, ne-a indemnat sa fim toleranti cu homosexualii, moment in care s-a izbit de un cor masiv de fluieraturi.

Finalul a fost la fel de plat ca si inceputul, la fel de neasteptat ca praful intalnit in debut. Toti artistii de pe scena s-au retras rapid, fiind afisat Game Over. Niciun bis, niciun ropot de aplauze, desi te-ai fi asteptat sa auzi ‘Madonna, Madonna…’ inca minute bune.

Am plecat pe unde am venit, cu praful asternut pe caile respiratorii si cu satisfactia ca am fost partas la doborarea unui nou mit, cel al ‘reginei muzicii pop’.

7. Concluzii. Singurul moment cu adevarat electrizant al concertului a fost tributul adus regretatului Michael Jackson. Atunci s-a vazut cat de iubit a fost si este, si s-a mai vazut ca publicul prezent ar fi fost dornic de distractie, nebunie si atmosfera, dar din pacate nu prea avea cu cine.

Dupa concert am plecat acasa si am ramas in gand cu un singur lucru: Michael Jackson a fost cu adevarat Regele, a fost cu adevarat mare. Restul sunt industriasi ai muzicii, oameni afirmati in diferite momente ale vremii, care au profitat de excentricitatea personala pentru a se ridica pe piedestaluri poate uneori prea exagerate de media.

photo credit: Miriella

3 comments

  1. Am auzit ca a fost un semi-esec..Si lumea ma injura cand intrebam Cine e Madona? Adica , ca si artist, nu ii contesc calitatile.Insa nu are acel CEVA care sa treaca dincolo de scena sau sticla !

  2. Risc sa sun ca viteazul care se arata dupa razboi, dar eu ma asteptam la un fisco. Madonna nu m-a dat pe spate nici in vremurile de glorie, deci cu atat mai putin acum, cand vocea (aia care era ) s-a dus, cand ultimele albume sunt kitsch si comerciale pana la Dumnezeu.
    Dar…asta inseamna banul de care unii incearca sa traga pana la nesfarsit, nemaitinand cont de valoarea actului artistic.

    Organizarea mioritica deficitara, nu ma mira si nici nu ma surprinde, din pacate era singurul lucru asupra caruia eram sigur. Speram ca macar “mult prea laudatatul” show sa ma surprinda placut, dar din pacate nu a fost asa, lumea incepand sa plece cu o ora chiar inainte de final, deci cam la 30-40 min. de la inceperea lui. Trist.

    Ce m-a surprins insa este faptul ca la stirile de azi dimineata, se manca ceva urat mirositor cu polonicul, show-ul de aseara fiind prezentat din superlativ in eiptet Si uite cu mintim poporul cu televizorul, care fara doar si poate este un formator de opinie.
    Din nou trebuie sa exclam….TRIST !

  3. daca as fi asteptat pana azi poate reuseam sa-mi grupez si eu mai bine ideile, cam ca tine 🙂 dar am vrut sa bat fierul cat e cald

    stai linistit, si MJ era tot o paiata de marketing. chiar si beatlesii. chiar si elvis. se cheama show BIZ

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza