Ciclism

Vandenbroucke si Pantani: destine paralele

Mare talent la vremea lui Frank Vandenbroucke. Un fel de Marco Pantani al curselor clasice. Dupa multi belgieni, si nu numai, urmasul de drept al marelui Eddie Merckx. Dar ca si regretatul “Pirat” italian Vandenbroucke a avut parte de o viata sportiva si extrasportiva zbuciumata.

Destinele in paralel ale celor doi nu se opresc insa aici, ambii sportivi gasindu-si sfarsitul in conditii neclare, in camere de hotel departe de cei apropiati si, coincidenta sau nu, la varsta de 34 ani. Pe langa practicarea ciclismului si afisarea unei carisme destul de greu de impus intr-o astfel de disciplina, ambii rutieri au cunoscut de-a lungul carierei ambele fete ale medaliei. Gloria si decaderea i-au apropiat in plutonul profesionist, la fel ca si problemele cu dopajul, practica nefericita care le-a grabit amandurora sfarsitul.

  • 15 februarie 2004. O camera de hotel din Rimini. Marco Pantani este gasit decedat. Dupa investigatii amanuntite s-a dovedit ca ‘Piratul’ isi luase adio de la cele lumesti ‘ajutat’ de mai multe sedative. Mama fostului rutier nu a acceptat niciodata ipoteza oficiala, afirmand ca Pantani a fost mai degraba ucis.
  • 12 octombrie 2009. Frank Vandenbroucke este gasit  fara suflare intr-o camera de hotel din Senegal. Alesese continentul negru pentru o vacanta dupa ce esuase in tentativa de a-si relansa cariera profesionista la o echipa continentala. Dupa cercetari preliminare decesul lui Vandenbroucke a fost cauzat de o afectiune pulmonara.

Debutant in plutonul profesionist in 1992, Marco Pantani s-a facut repede remarcat pe scena sportului cu pedale. Locul trei in Marea Bucla din 1994 a fost urmat de bronzul obtinut la Campionatele Mondiale din 1995, pentru ca gloria maxima sa fie atinsa in 1998, cand ‘Piratul’ soselelor a castigat Turul Italiei si Turul Frantei.

Era primul italian dupa Felice Gimondi care triumfa in Marea Bucla, punand capat unei asteptari de 33 ani. Reversul medaliei a urmat dupa doar un an, Pantani fiind dat afara din Turul Italiei chiar cand purta tricoul roz, dupa ce a picat un test antidoping. A revenit in 2001 pentru a fi implicat intr-un nou scandal de dopaj, o seringa cu urme de insulina fiind gasita in camera sa de hotel in timpul Giro.

Speranta ciclismului belgian in anii 90, Frank Vandenbroucke s-a remarcat asa cum era de asteptat pentru un rutier din acea parte a Batranului Continent in celebrele curse de o zi din Flandra si Ardeni. Victorii in Gent-Wevelgem (1998), Paris-Nisa (1998), Liege-Bastogne-Liege (1999), Omloop Het Volk (1999), plus doua etape castigate in Turul Spaniei, constituie varfurile unei cariere in care Vandenbroucke a obtinut peste 50 de succese.

Ca si in cazul lui Pantani, practicile de dopaj au determinat inceputul sfarsitului pentru Vandenbroucke, acesta fiind arestat in 1999 la Paris pentru detinere de substante interzise si apoi suspendat de federatia belgiana pentru consum de anabolizante.

In decembrie 2004 Vandenbroucke admitea intr-o veritabila spovedanie publica folosirea sistematica de-a lungul carierei a hormonilor de crestere, Eritropoetinei, amfetaminelor si a mai multor tipuri de steroizi. A urmat incercarea esuata de a reveni in plutonul profesionist si o tentativa, din fericire la vremea respectiva, nereusita de suicid, dupa ce Sarah Pinacci, sotia sa, intentase procesul de divort.

Departe de faima cucerita pe soselele marilor curse si afundati tot mai mult in depresie si consum de anabolizante, Marco Pantani si Frank Vandenbroucke au parasit scena pe usa din spate, cortina cazuta lasand in urma celor doi un impresionant val de simpatie si regrete pentru cele doua vieti irosite prematur. Ambii ciclisti au pus bicicleta in cui la doar 34 ani.

© Materialul a fost publicat in ziarul electronic Onlinesport.ro

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza