Diverse

Generatia sangeranda

romania_1994
Creative Commons License photo credit: alvez

Au schimbat culoarea, dar naravul a ramas acelasi. Nu joaca nimic si se fac de ras la fiecare intrare in ghete. Este echipa nationala de fotbal a Romaniei care, din perla anilor 90, a devenit o rana deschisa a unei intregi generatii de jucatori, conducatori si obiceiuri.

S-a spus despre echipamentul rosu ca le-a purtat ghinion alor nostri in sfertul de finala cu Suedia de la San Francisco si ca in galbenul clasic ne-am fi intalnit cu alde Romario in semifinala si acum visata de pe Rose Bowl.

Acum s-a revenit la rosu din motive comerciale si rezultatul este acelasi. Infrangere cu Israel si altele cate vor mai fi. Dar spre deosebire de vara anului 1994 si generatia de atunci, acum avem o problema generala si pana la urma simpla.

Fotbalul romanesc este in moarte clinica. Poate ca suna tragic, apocaliptic si exagerat, dar in teren nu mai suntem in stare sa legam doua pase. Baza de selectie este zero, stranierii care ne-au tinut in spate si care au format generatia de aur pur si simplu nu mai exista, iar daca mai joaca peste hotare o fac fie pe banca de rezerve, fie printre camilele din zona Golfului.

Sa luam doar faza primului gol marcat de israelieni si avem tabloul conturat. Atacantul advers (nu conteaza numele) trece ca acceleratul prin halta pe langa fundasii ‘de fier’ Goian si Radoi. Unul lustruieste banca rezervelor lui Palermo, iar celalalt face marcaj strans la tot ce incepe cu Al din fotbalul saudit.

Mergem mai departe si in linia de mijloc il regasim pe noul decar Florescu, cel care declara ca ar fi fost mai implinit financiar daca se facea hocheist. Si poate ca era mai bine, pentru ca la fotbal ne-a dovedit calitatile. Serif Tiraspol, Torpedo Moscova si acum Midtjylland, echipa aflata pe locul 10 din 12 echipe in prima liga daneza.

Purtator al tricoului 10, Florescu s-a comportat ca un adevarat mijlocas la inchidere, mai in toate momentele jocului fiind cu spatele la poarta adversa, pasand inapoi sau in lateral. Din tot fotbalul romanesc ramasesem oare in Florescu pentru rolul de coordonator? Totusi un Marian Aliuta nu joaca departe, doar la Neftchi Baku, si ma gandesc ca s-ar fi achitat mai bine de sarcini.

Pe stanga Banel Nicolita s-a calcat pe picioare, majoritatea actiunilor din prima repriza desfasurandu-se pe flancul drept, unde Mihai Roman a fost singurul fotbalist din echipa Romaniei. A alergat, a centrat din toate pozitiile si a ratat cea mai mare ocazie a echipei.

In atac vesnica ineficienta din partea a doi stranieri, Ciprian Marica si Daniel Niculae. Nu ca ar fi avut prea multe sanse, dar si cand le-au avut tot n-au ajuns la niciun rezultat cu poarta adversa in fata.

O echipa reprezentativa nu se construieste prin experimente si chiar sunt curios cand am abordat doua meciuri la rand cu aceeasi garnitura macar in proportie de 75 la suta.

Daca in anii 90 fiecare dintre noi visam primul 11 si cu rezervele din prima reprezentativa, acum mi-e greu sa-mi amintesc chiar si garnitura care a intrat in teren la meciul cu Israelul.

Trist este ca meciul de miercuri seara ne-a relevat deja ca sansele noastre de a prinde un loc la EURO 2012 sunt deja nule. Cu Franta, Bosnia-Hertegovina, Albania, Belarus si Luxemburg nu avem nicio sansa la primele doua locuri.

Pentru istorie si pasionatii de statistica, pentru Romania in meciul cu Israel au evoluat urmatorii: 1. Pantilimon – 2. Maftei, 15. D. Goian (4. Tamas ’46), 6. Radoi, 3. Nesu (5. Sepsi ’86)- 14. Roman (11. Deac ’46), 8. Codrea (19. Paduretu ’72), 10. Florescu (7. Ghioane ’82), 16. Nicolita (17. A. Cristea ’76)- 21. D. Niculae (22. Bucur ’57), 9. Marica (18. M. Niculae ’57). Antrenor: Razvan Lucescu.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza