Muzica Opinii

Madalina Manole, victima unui sistem cu adevarat ticalosit

Madalina Manole

Disparitia tragica a Madalinei Manole ne intristeaza pe toti. Colegi de scena, artisti, admiratori sau simpli melomani suntem profund miscati si indurerati de trecerea in nefiinta a celei care cu ani in urma reprezenta cu deosebit talent si daruire muzica usoara romaneasca.

In chiar ziua cand a implinit 43 ani, artista a ales sa-si ia adio de la cele lumesti printr-un ultim gest extrem, incarcat de o puternica simbolistica, gest care a reusit sa-si atinga tinta.

Ne-a facut pe noi toti sa ne amintim ca Madalina Manole inca era printre noi, ea artista care ne-a dat atat de multe pe scena, noua celor care in ultimii ani am uitat-o complet.

La fel ca in cazul Laurei Stoica am sarit acum, de la mic la mare, sa ne batem cu pumnul in piept, sa aratam cat de fani eram noi si ce mult am facut pentru ea.

Din pacate, tristul adevar este ca nu am facut nimic, ba dimpotriva, fiecare dintre noi, si eu, si tu cel care citesti acum si toti ceilalti, am contribuit la decaderea artistica a Madalinei Manole.

Ajutati, intre ghilimele, de un sistem din ce in ce mai vicios, mai salbatic si mai ticalosit, artistii nostri adevarati s-au vazut dupa 1990 din ce in ce mai marginalizati.

Crescuti intr-un sistem reglementat pe baze de competenta, talent, pricepere si daruire, reprezentantii muzicii usoare, si aici Madalina Manole era una dintre principalele exponente, au fost pensionati inainte de vreme de un nou sistem, bazat pe cu totul alte principii.

De la o muzica usoara, placuta auzului, calda, am ajuns sa ascultam si sa privim tot felul de genuri si specii. Posturile muzicale romanesti sunt invadate de un pop dance agresiv. Sa ne intelegem, in Romania zilelor noastre toate fetele si toti baietii lui tata, care isi arata bikinii sau pectoralii pe sticla, fac muzica. Dupa o piesa cel mult au disparut din prim plan pentru a fi inlocuiti de altii ca ei. Si tot circul acesta are o continuare aproape halucinanta. Ce sa mai vorbim despre categoria celor care au degradat la maxim notiunea de muzica facand din genul manelelor o adevarata religie a prostului gust si inculturii.

Societatea in ansamblul ei s-a salbaticizat dupa 1990, goana nebuna dupa acumularea de capital lasandu-i pe majoritatea goi pe dinauntrul lor. Am uitat care ne sunt valorile, am uitat sa ne apreciem valorile si prin asta am omis sa le dam viata. Cu alte cuvinte, toti ne facem partasi la decadearea si disparitia Madalinei Manole si cand ma gandesc la ea am in vedere intreaga elita culturala a natiunii.

In afara de Stefan Banica Junior, care mai supravietuieste muzical prin concertele sale de Craciun, nimeni nu a mai reusit sa-si ocupe un loc in jungla numita muzica romaneasca. Nu cunosc amanunte despre promovari de piese, lansari de albume si campanii de presa dar, dupa ce personaje au invadat micul ecran si radiourile, imi pot face o parere in acest sens.

Cultural asistam in postcomunism la o drama similara cu cea din plan social. Artistii adevarati au ajuns dupa 1990 ca muncitorii de la IMGB, Republica, 23 August sau oricare alta intreprindere, pierduti, abandonati, dezorientati intr-un sistem egoist, salbatic, dur.

Fara nicio speranta de reglementare din partea lui, a statului care ne impovareaza cu taxe, impozite, pentru a ne oferi in schimb un nivel de trai de toata jena, secatuiti pe dinauntru de talentul care i-a animat o viata intreaga, artistii ajung din pacate sa recurga la astfel de gesturi finale.

Este pacat ca ne amintim de Gil Dobrica, Gica Petrescu, Gheorghe Dinica, Ion Dolanescu, Laura Stoica, Madalina Manole si altii ca ei doar dupa ce nu mai sunt.

Dumnezeu sa va odihneasca in pace, pe toti!

2 comments

  1. Intr-adevar, foarte bine punctat, bravo. Din pacate, traim intr-o societate cu valori rasturnate, locul marilor si adevaratilor artisti ca cei pe care i-ai mentionat in articol fiind luat de nume precum Nicolae Guta, Oana Zavoranu si alte personaje dubioase, de o moralitate si integritate cel putin indoielnica. Este aproape imposibil ca intr-o asemenea situatie sa nu intervina frustrarea, depresia, asa cum s-a intamplat si in cazul Madalinei Manole. Iar faptul ca nu ne amintim de cei talentati decat dupa moartea lor, uneori prematura si tragica, nu face decat sa alimenteze tristetea si revolta celor care chiar au apreciat munca si daruirea acestora.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza