WRC

Remember: Colin McRae, povestea marelui campion de raliuri

Colin McRae
Creative Commons License photo credit: Didier Vidal

Zilele trecute ma intreceam cu bunul meu prieten Dumy, intr-un sir de pareri referitoare la unul dintre articolele sale despre Marele Circ. Printre alte comentarii, venind vorba despe World Rally Championship, faceam un apel la cititorii articolului, sa pastreze un moment de “liniste“ pentru Colin McRae si pentru Ayrton Senna, piloti pentru care am avut intotdeauna o mare adimiratie.

O cruda si cinica ironie a sortii face ca cei doi, sa nu ne mai onoreze si astazi fiind luati prea devreme , dupa parerea mea, intr-o lume probabil mai buna decat a noastra. Vorbind despre acest lucru, se isca ideea de a initia o rubrica “ REMEMBER”. In paralel cu posturile, pe messenger, aveam cu Dumy o discutie referitoare la talentul meu scriitoricesc, in care eu personal nu cred prea mult.

Ca sa imi dovedeasca probabil ca ma insel, el imi propune o provocare, pe care nici sa vreau nu puteam sa o refuz. Impuscand doi iepuri dintr-o lovitura el imi propune : “ Incepe tu atunci, scrie tu un articol de suflet despre Colin McRae si eu il postez cu semnatura ta!”.

Spun ca este o provocare, intucat nu sunt nici pe departe la fel de talentat si experimentat intr-ale scrisului ca el si incerc un sentiment de nesiguranta.

Insa din respect pentru el si pentru persoana de care aveam sa scriu nu l-am refuzat, asa ca incep prin a spune ca am fost si raman un motor-maniac de cand ma stiu si implicit am fost oarecum apropiat de competitiile cu motor, indiferent ca este vorba de 2 sau 4 roti.

Recunosc ca sunt mult mai apropiat de automobilism, iar din competitii pot sa spun ca cea mai aproape de mine este WRC-ul. Este total diferit de recea si prgmatica lume a Formulei 1. WRC-ul este altceva. Este o alta lume. Ofera o diversitate de oameni, de masini, de tehinca, de locuri…si de multe altele, mai mare decat orice alt sport cu motor. Echipele si pilotii se intrec pe probele speciale dar rivaliatea este cu totul alta in pauzele de serivce sau intre zilele de concurs.

Masinile sunt atat de aproape ca performante, dar totusi foarte departe ca abordari si mod de a obtine aceste perforamante. Pilotul de raliu este insa liantul intre toate aceste lucruri. Aici sta adevarata valoare a unui pilot.

Ce pot sa spun despre Colin McRae ? Nu o sa plictisesc cu o biografie intrucat aceasta este simplu de gasit cu o simpla cautare pe google si pentru ca acesta trebuie sa fie un articol de suflet si despre ce a fost Colin pt. mine. Pai Colin inainte de toate a fost un om. Un om obisnuit, caruia ii placea foarte mult sa se ‘’dea ‘’ cu masina. Avea o placere sa mearga, sa mearga tare, sa mearga la limita. Era tot timpul cu un zambet strengar pe buze, tot timpul binedispus, incat emana energie. A inspirat generatii intregi de piloti in devenire. A inspirat pe multi dintre copiii, care ca si mine visam sa alergam ca si el in batrana Dacie 1310, masina generatiei noastre.

Visam sa executam derapajele controlate, acele “ slide-uri “ in limbaj de specialitate. A fost un nume foarte cunoscut. Unii l-au admirat, altii il cunosc doar din programele de stiri, unii l-au “ cunoscut “ din jocul de PC care-i poarta numele, iar altii, printre care ma numar si eu , au fost fani, admiratori. A performat la unele dintre cele mai reprezentative firme : Subaru, Ford, Citroen., Skoda… Pentru multi dintre admiratorii sai , el nu mai era om, era o masina de castigat curse, iar in momentele in care se mai intampla sa mai sufere vreo infrangere ne grabeam sa-i gasim scuze: ca a fost masina, ca a fost mecanicaul, ca a fost aia , ca a fost cealalta….. El nu ! El nu cauta motive. El declara cu seninatate, “ nu am mers suficient de bine “. Momentele acestea din fericire erau foarte rare.

El a fost omul despre care nu s-a vorbit si nu s-a scris de rau. Nu a fost inversunat sau invidios de performantele concurentilor sai. A fost un om echilibrat, care a avut o viata personala pe care nici cei mai inversunati paparazzi nu au reusit sa o pateze. Nu in ultimul rand, a fost unul dintre “ meseriasii” vremurilor sale si aici ma refer la “meseria” pe care trebuia sa o ai pentru a conduce o masina de WRC. In zilele de astazi, asa cum remarcam si pe blog, este mult mai usor sa conduci o masina decat era acum cativa ani.

Nu existau cutiile de viteze automate, controlul tractiunii sau franele cu ABS. Atunci masinle nu erau atat de automatizate iar pilotatul lor era intr-adevar o dovada clara de maiestrie si talent. Nu vreau ca prin asta sa subestimez pilotii actuali, mai ales ca admir o mare parte dintre ei, vreau insa sa subliniez meritele acelei generatii din care el a facut parte, onorand-o cu prezenta lui.

A fost si un om deosebit de comunicativ, intotdeauna dispus de interviuri sau autografe, pastrand o relatie exceptionala si cu presa si cu toti cei din jurul sau . S-a remarcat intotdeauna pentru felul in care reusea sa conlucreze cu echipele tehnice. Reusea intotdeauna sa le comunice exact reactiile masinii pe care o conducea, astfel ca ei sa poata pregati masina reusind sa-i ofere maxumum de performanta. Poate ca nu a fost singurul. Poate ca se pot da multe exemple de genul acesta . Cert este ca prin carisma sa inegalabila a reusit sa treaca de sticla rece a ecanelor televizoarelor si a reusit sa patrunda in casele si in sufletele noastre. A fost o pata de culoare intr-o lume si asa foarte “colorata”.

Vestea decesului sau, survenit intr-un mod ironic si ingrat, m-a coplesit. Ca si admirator infocat pot sa spun ca o parte din mine s-a dus odata cu el. Sa mori ironic intr-un accident de elicopeter ? Tocmai el, cel care a jonglat cu pericolul si chiar cu mortea aproape de fiecare cand se urca la volanul modelului de legenda Impreza 555 sau al Focusului WRC . De ce ? Nu stiu si de fapt intreb retoric. Decizia a fost luata de o forta superioara puterii noastre de intelegere.

Asa cum spuneam si cu alte ocazii, se pare ca este adevarat ceea ce se spune si anume ca Dumnezeu ii ia pe cei buni la el. Imi pare rau doar ca s-a grabit. Nu a mai avut rabdare sa il lase sa ne mai incante si pe noi cu evolutiile sale spectaculoase……Dar cine suntem noi sa judecam lucrurile astea.

Intr-o lume a WRC-ului nemacinata de interesele fianaciare si de orgoliul care sunt prezente astazi si unde reusesti doar fiind cel mai bun dintre cei mai buni , Colin a reusit ! Si ii multumim inca o data pentru tot ce a facut pentru noi si pentru ce a oferit acestei
lumi minunate a raliurilor ! Imi vin in minte cuvintele navigatorului sau , Nicky Grist “a fost o onoare sa fiu lucrez cu el“.

Ar mai fii multe de spus, ar mai fii multe pagini de scris sau mai nou multi kilobiti de umplut, dar este o ora tarzie si inspiratia imi joaca feste. De fapt nu cred sa mai pot spune ceva nou sau vechi. Colin insa este o pagina de istorie nu stiu daca sa ma bucur ca am trait si eu o parte din aceasta istorie sau daca sa-mi para rau ca trebuie sa dau pagina……

La unison cu toate numele mari si rasunatore din anturajul sau nu pot sa mai spun decat, Odihneste-te in pace , alaturi de fiul tau , care a plecat odata cu tine si iti dorim sa-l incanti pe Cel de Sus, la fel cum ai reusit sa ne incanti pe noi muritorii de rand……

One comment

  1. Salut Vallixx.

    Interesant subiect. Rar intalnesti piloti precum CMR. Omul a fost genial. Eu unu nu sunt fan F1. Mi se pare prea simplu. Dar sa zbori cu 215 km/h pe zapada si “sideways” printre copaci mi se pare ceva intr-adevar greu si spectaculos. WRC rulls you guys know that.
    Dar in viata cam asa se intampla, si persoanele dragi si cu o reala valoare, ne parasesc prematur. Daca exista un rai atunci Colin e acolo si face drifturi printre nori.

    Nu te vom uita niciodata CMR.

    PS: Hard right and then 100 straigh

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza