Opinii

Fantoma comunismului inca bantuie Romania

les années sans lumiere
Creative Commons License photo credit: izarbeltza

La doua decenii de la caderea propriu zisa a comunismului si intrarea natiunii romane intr-o etapa noua, a democratiei si capitalismului, o fantoma inca bantuie la nord si sud de arcul carpatic, aratand o data in plus ca ranile trecutului inca sangereaza, iar reconcilierea dorita este departe de a fi reusita.

Moartea lui Adrian Paunescu a avut darul de a agita din nou spiritele pe scena publica romaneasca si in memoria colectiva au reaparut vechii strigoi ai comunismului, reactivandu-se in acelasi timp un fel de vanatoare de vrajitoare. Societatea s-a scindat din nou in doua tabere, asa cum ne-am obisnuit in ultimii ani. Pe de-o parte i-am gasit pe cei care au primit cu mahnire trecerea in nefiinta a poetului si omului Adrian Paunescu, iar de cealalta parte pe criticii si detractorii acestuia, care s-au repezit ca la un semn sa muste cu sete din trupul sau neinsufletit.

Evenimentul in sine a fost tratat si mediatizat ca un spectacol de culoare, fiecare servind o portie din cascaval pe altarul audientei si scandalului. In scena au reaparut si purtatorii stindardului luptei anticomuniste, acesti cruciati fara cruciada care au inteles sa-si verse veninul asupra unui om a carui existenta pamanteana s-a incheiat putin inainte de termen.

Judecand dupa morala crestina, bun sau rau Adrian Paunescu a fost unul dintre noi, pana la urma un semen, nici mai breaz, dar nici mai ticalos decat cea mai mare parte a noastra. Ca hienele care asteapta prada sa-si dea obstescul sfarsit, cei care au acaparat flamura anticomunismului au lansat un atac extrem de dur la adresa personalitatii poetului incepand cu secunda doi a mortii sale. Mai mult decat atat, in retorica publica au aparut sintagme precum “canonizarea fenomenalului poet” sau “reabilitare a comunismului”, lansandu-se astfel pe piata consumatorului roman de presa intoxicata noi teme false, pentru a le acoperi pe cele cu adevarat de interes in planul existentei imediate.

De la ‘poet de curte al lui Ceausescu’ s-a ajuns rapid la ‘spalator de creiere’ sau ‘manipulator’, Paunescu fiind facut responsabil pentru intreg raul adunat precum puroiul intr-o mare buba numita pana la urma tranzitia romaneasca. Lui Paunescu i se pune in spate, chiar si acum cand nu mai este, vina ca ar fi impiedicat sistematic prin Cenaclul Flacara dezvoltarea unei constiinte dizidente in Romania comunista. Prin actiunile sale literar-artistice a mobilizat si controlat mase impresionante, creand falsa opinie de libertate si sentimentul ca totul este perfect intr-o societate cu lipsurile mai mult decat evidente. Se poate sa fie adevarat. Ma feresc sa dau verdicte ca unul care nu am trait acele vremuri dar, in afara de ce spun unii si altii, nu trebuie sa-l uitam pe Adrian Paunescu poetul, cel care nu a trecut prin viata degeaba ca multi altii dintre noi si care a lasat posteritatii, cu bune si rele, o intreaga colectie literara.

Fiecare natiune are propria istorie si personajele care o construiesc, insa cel mai important lucru este tocmai ca aceasta istorie sa fie unanim acceptata si asumata de catre noi toti. Numai asa viitorul poate fi cladit pe o temelie solida si sigura. Moartea lui Paunescu a aratat o data in plus insa ca Romania este departe de a fi depasit tranzitia postcomunista si ca drumul prin tunelul imaginat de Albert Hirschmann este in continuare lung si anevoios, iar lupta cu fantomele trecutului inca ii bantuie pe cei care si-au uitat rolul de reprezentanti ai societatii civile in adevaratul sens al cuvantului.

Sa vorbesti despre teza comunismului, readucand in fata opiniei publice sentimente sensibile si de multi uitate sub povara capitalismului dambovitean, seamana intr-o oarecare masura cu teoria formalor fara fond. In Romania, lustratia dupa 1990 a fost o utopie la fel de mare ca si idealul societatii comuniste imaginate de Marx, Engels sau Lenin, iar condamnarea oficiala a comunismului a tinut loc de circ public pe scena Parlamentului.

Atacurile salbatice la adresa lui Paunescu omul si intreg spectacolul dezaluirilor care a urmat arata fractura din acest moment a natiunii romane, o tara bantuita in continuare de aceleasi fantome ale trecutului. Teoretic si in mod oficial tara se afla in plin proces de modernizare. O spun chiar mai marii statului, dar aceasta modernizare nu se poate infaptui cu fata la trecut, ci numai privind spre viitor, cu randurile stranse de fiecare dintre noi si lasand ranile trecutului sa se cicatrizeze sub pansamentul steril al timpului.

2 comments

  1. Dupa cum ai observat, in ultimul timp mi-am descoperit o noua “jucarie”. “Colectionez” vorbe de duh, spuse de unii sau de altii, de la filozofi de seama pana la anonimi. Si cred ca iti dau doua exemple care se portivesc bine cu scrierea ta de mai sus:

    “Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.”
    (Kirkegaard)

    “Multi indivizi din societatea moderna sunt ca barcagii: trag la vasle dar stau cu spatele la viitor.”
    (Henry Coanda)

    Pana cand nu vom reusi sa ne maturizam si sa ne civiliam pana la un anumit nivel nu vom putea sa evoluam si sa ne modernizam. Putem alege sa stam inchisi inca in vechile fantome ale trecutului, dar drumul este unul anevoios si care nu duce nicaieri sau putem incerca sa depsim aceste “redute”, aceste “baricade” care si dupa 20 de ani inca ne tin inchisi si sa ne uitam in mod real catre viitor…

  2. E destul de greu sa te desprinzi de trecut cand tinerii de atunci ne conduc acum. Stiu ca am citit ceva astazi, imi pare rau ca nu retin exact unde-> “o turma de oi condusa de un leu e mai de temut decat o turma de lei condusa de o oaie”… De la celebrul FSN si pana astazi ni s-a tot servit pe tava iluzia libertatii…
    Lasand la o parte parerile despre tara in care traim, lasand la o parte faptul ca moartea te rapeste la fel de repede, indiferent daca esti om de rand sau nu, lasand la o parte toate astea, trebuie sa-ti marturisesc-subscriu modului in care gandesti!

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza