Opinii

Marea impacare: ‘Mita biciclista’ si agramatul din nou in aceeasi bar(a)ca

Lego love
Creative Commons License photo credit: Alice Rosen

Adrian Paunescu, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, a spus la un moment dat ceva absolut fabulos, un fel de esenta a definitiei omului: “Nu exista inger mai frumos si demon mai urat decat omul”!

Si cata dreptate au aceste cuvinte. Cat adevar exprima si parca de la zi la zi realitatea inconjuratoare ne determina sa dam crezare acestei maxime care tinde sa devina un fel de Desteapta-te romane spus dimineata pe nemancate pentru credulii si inocentii din aceasta patrie sarmana la trup si suflet.

‘Mita biciclista’ si agramatul sunt doua persoaneje extrem de comune. Le vezi chiar si cand nu vrei sa le vezi, le asculti chiar si atunci cand nu-ti propui sa o faci. Iti intra in casa la orice ora, te agreseaza cu povestile lor pana cand incepi sa realizezi ca nebunia lor antreneaza intr-un joc al umbrelor intreg universul inconjurator.

Acum isi arunca in fata laturi dintre cele mai grele, pentru ca in secunda urmatoare sa se ia de brat si sa joace un fel de hora unirii intr-o uniune a prostiei crase si ridicolului impins pe cele mai inalte culmi ale ipocriziei.

Uneori se infrunta (in) direct, facand spume la gura in incercarea de a arunca un numar cat mai mare de insulte pe secunda, pentru ca alteori sa unelteasca pe la spate fel de fel de scorneli. Cand nu se intampla cele de mai sus intervine victimizarea, mai ca-ti vine sa le plangi de mila.

“Saracii de ei, sunt demni de spitalul de nebuni”, iti vine sa spui pe buna dreptate. Dar cine sa-i trimita acolo din moment ce responsabilii pentru toata ‘circoteca’ sunt si ei la randul lor nebuni de legat. Si tot asa se leaga si se dezleaga intre ei, iar noi, bietii privitori, un fel de spectatori second hand pentru sferele lor inalte de influenta, ramanem sa mai primim un scuipat in plina figura.

“Ne-au mai inselat o data Mita Biciclista si Agramatul”, ne spunem si mergem mai departe in acest spectacol ieftin al mastilor Halloweenului nostru cel de toate zilele. Un show desuet in care doua personaje de la marginea bunului simt si al bunelor moravuri nu fac altceva decat decat sa ne minta, sa ne insele, sa se insele si sa sfarseasca intr-un penibil nemarginit.

In realitate insa singurii pacaliti din toata povestea nu sunt decat ei doi, un fel de falsi lautari care incearca sa ne redea la un anumit interval de timp partitura unei vechi cantari din mahala, o piesa tocmai buna de golit pahar dupa pahar, de jelit pe umarul te miri cui si de facut promisiuni strambe.

Daca am inceput cu un citat din Adrian Paunescu, nu-mi ramane decat sa inchei cu o vorba de duh extrem de potrivita in acest context: “Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta (Nicolae Iorga”. Asa ca nu le putem ura decat sa ramana ei cu ei, ca fac o pereche perfecta, de pacalici si pacaliti. Pana cand? (Raspunsul il vom afla dupa o foarte scurta pauza de amor ghebos, ca doar oameni suntem si avem propriile nevoi fizice. Vine iarna si tot mai bun e paltonul ala rupt in coate si jdrelit pe spate – scuze de rima) 😀

Nota: Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Personajele enuntate mai sus nu sunt reale, dar pot fi lesne intalnite in realitate, daca bineinteles sunteti la fel de norocosi ca mine. Atentie insa, pare ca este ceea ce este, dar nu este ceea ce pare!

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza