Opinii

Navigare in Deja Vu

Am o corabie ruginita. Recunosc. Nu e printre cele mai noi si nici de mare viteza. Asta pentru ca n-am mai iesit de ceva timp cu ea in larg si la fel de adevarat e ca niciodata nu a avut viteza drept principal atu.

Sunt momente insa cand marea te imbie la plimbare si soarele da sa se mijeasca prietenos de sub perdeaua aspra de nori plumburii. Atunci ma trece si pe mine un gand sa ies din micul meu golf si sa-mi mai incerc o data in plus sansa, poate de data asta reusesc sa evadez din insula pe care am esuat la un moment dat dupa o furtunoa pacatoasa.

In paranteza fie spus, insula chiar nu ma mai deranjeaza abosolut deloc, ba dimpotriva imi este cel mai bun aliat in lupta seculara cu furia valurilor spumoase care se sparg violent de tarmul pe care intre timp a crescut un frumos si verde covor de muschi si alge.

Insula a devenit asadar si universul meu carceral de zi cu zi, dar si cel mai valoros aliat cand vremea e potrivnica si natura se dezlantuite din nou in jurul meu.

Dar de data asta instinctul meu de marinar vechi si calit in atatea si atatea lupte cu oceanul intunecat mi-a spus sa scot corabia din nou la apa si sa ma aventurez pe un taram care mi-a dovedit de atatea ori ca te poate ridica pe culmile extazului, dar te si poate arunca in secunda urmatoare in mainile pierzaniei.

Plec dezinteresat la drum. Vremea e buna si-mi zic: “hai ca poate de data asta reusesc sa scap de prizonieratul insulei”. Zis si facut. Merg o vreme dezinteresat si ma bucur de priveliste.

Nu trece prea mult si luntrea mea prinde viteza si alearga nebuneste impinsa de la spate de un vant cald de toamna, asa cum n-am mai prins de mult in panze. Si as mai tot merge, sincer sa fiu, dar mi-e teama de necunoscut, mi-e teama ca dintr-odata marea sa nu-si intoarca fata impotriva mea. Si-mi mai e teama de ceva. Chiar si asa prietenoasa cum e, daca mergand asa tot in gol si tot mergand nu ajung nicaieri. Daca nu gasesc portul acela mult visat unde sa ancorez si sa fi scapat odata pentru totdeauna de insula mea pustie, acel mare gol in existenta mea.

In fata acestei perspective imi trece prin cap ideea sa bat in retragere. Nu de alta dar perspectiva pierzaniei in mijlocului oceanului si lupta cu valurile inalte, care m-ar putea arunca dintr-o parte in alta ca pendulul unui ceasornic, ma ingrozeste si ma face sa ma gandesc ca tot mai bine mi-ar sta pe insula mea pustie si in culcusul caldut pe care mi l-am cladit din ce mi-a venit la indemana.

Deocamdata insa afara e ceata, fenomen meteo care imi place mult si care, la o privire aruncata asupra intinderii fara de sfarsit a oceanului, ascunde in spatele sau atat posibilele impliniri asteptate, cat si cruntele dezamagiri uneori inevitabile.

4 comments

  1. Reusit articolul, metafora in sine. Shakespeare spune ca “Orice sclav are in mana arma de a zdrobi robia”. Daca nu vei avea curajul sa parasesti insula, chiar si pe o corabie ruginita, nu vei putea cunoaste alte tarmuri, alte porturi. Viata consta in a face alegeri.

  2. Acum ceva timp eram si eu pe o insula. Mi-era cald si bine. Aveam tot ce-mi trebuia, dar ceva nedefinit nu-mi dadea pace. Aveam si eu o barcuta. Nu era in stare excelenta dar mergea. Desi aveam tot ce-mi trebuia simteteam o nevoie apasatoare de a ma urca in barca si de a naviga in larg.
    Mi-am luat inima in dinti si am plecat la drum. A fost o calatorie lunga si anevoioasa. Azi erau vanticele calde care ma plimbau catre zari, maine erau furtuni teribile care ma impingeau inapoi catre insula mea datatoare de siguranta.
    Nu odata mi s-a rasturnat barca, dar de fiecare data o intorceam si plecam la drum. Nu stiam de ce, nu stiam unde pot ajunge, dar stiam ca nu mi-as fi iertat-o niciodata daca nu as fi incercat din rasputeri sa merg mai departe.
    Incet incet m-am bucurat de zilele insorite si m-am obisnuit si cu furtunile pana cand puterea lor a inceput sa scada. Nu ma mai speriam de ele. Le domninam.
    Navingand asa la intamplare am ajuns in cele din urma la portul mult visat, unde mi-am gasit linistea si odihna mult asteptata. Nu ma mai tem de valuri, nu ma mai tem de furtuni. Ma uit la ele cu nostalgie si cu superioritate. “N-ati reusit…ati incercat dar in zadar!”

    O sa-ti dau un citat celebru, de fapt e o replica celebra din Forrest Gump: “Life is like a box of chocolates. You never know what you’re gonna get.”
    si am mai gasit una pe net:
    “While turning back seems to be an option, it’s never the right option”.

  3. Mai, nici pe mine nu m-a impins sunetul sirenei, pescarusi nu prea erau….deci previziuni sumbre am avut si eu , dar …am facut ceea ce trebuia sa fac, am facut o alegere.
    Stii cum explica http://www.dexonline.ro definitia cuvantului “masochism”?
    Uite asa:
    MASOCHÍSM s. n.2. atitudine a cuiva care găsește satisfacție în propria-i suferință, decădere sau umilire. (< fr. masochisme)
    Definitia a doua, nu-ti da de gandit?
    Stiu sunt rau!

  4. Sunt de aord cu Gaby-pana nu iti iei inima-n dinti sa pornesti la drum, n-o sa gasesti tarmuri insorite… Nu cred ca esti masochist, cum insinueaza Valix-cred ca doar ai uitat cum e sa-ti ancorezi corabia intr-un port insorit.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza