Snooker

O dupa-amiaza perfecta la masa verde

Snooker virtuoso 2 :]
Creative Commons License photo credit: boolve

Propriul nostru “Crucible”, a.k.a IDM Club Bucuresti, a gazduit duminica aceasta cea mai buna partida de snooker de pana acum. Este adevarat ca istoria noastra intr-ale snookerului este destul de recenta, dar ne-am propus sa o continuam. Partida de astazi insa a avut ceva special.

In afara de distractia propriu-zisa, relaxarea sau deconectarea evidente, am observat unele lucruri imbucuratoare. Am inceput sa invatam.

De la un frame in peste 2 ore si jumatate in trecut, acum ne putem lauda cu 2 frame-uri in 2 ore, ceea ce arata o evolutie clara.

Avand in vedere faptul ca la Liga Nationala de Snooker, disputat acum aproximativ doua saptamani, un frame dura in jur de 35-40 min, pot sa spun ca ne apropiem.

Am jucat doua frame-uri foarte disputate, ambele terminandu-se cu un scor strans, primul in favoarea mea, cel de-al doilea, decis la bila neagra, revenindu-i lui Dumy.

Am fost pe rand prinsi in snookere in care am castigat/pierdut peste 16-18 puncte.

Jocul a avut de toate: lovituri geniale, lovituri la “nimereala”, snookere la fel de geniale sau la “nimereala” si totodata si iesiri din snookere, evident geniale sau la “nimereala”, iar loviturile de siguranta au devenit din ce in ce mai eficiente.

Un alt aspect demn de luat in seama este acela ca ratarile au inceput sa fie din ce in ce mai “la limita” ca sa zic asa. De la lovituri la “juma de metru” de buzunar, astazi ratarile au fost de cativa centimetri sau m-as hazarda sa spun, chiar de cativa milimetri.

Fata de biliard, snookerul este complet diferit.

Difera mesele, difera tacurile, difera bilele, difera controlul bilei albe, controlul bilelor colorate, controlul pozitionarilor, multitudinea de efecte, difera… de fapt tot.

Este si mult mai dificil, presupune munca de gandire, strategie, tehnica…, ceea ce pentru noi doi este exact ceea ce dorim. Nu cred ca acum, dupa doar 5-6 partide disputate, mai putem juca din nou biliard.
Pare depsit, pare simplist (nu simplu), pare ciudat.

Vazut la televizor jucat de genii precum Ronnie O’Sullivan, Stephen Hendry, John Higgins, Steve Davis si lista ar putea continua cel putin cateva ore sau cateva pagini, snookerul pare extrem de simplu. Poate doar regulile tind sa aduca un pic de nedumerire pana cand sunt intelese.

In realitate insa, cand pui mana pe un tac si “spargi” prima data manunchiul descoperi ca snookerul este extrem de complicat si totodata mult mai mult decat un joc in care bagi niste bile in niste buzunare.

Una peste alta, a fost o seara minunata, o partida minunata si sper ca acesta sa fie inceputul unor partide din ce in ce mai bune din punct de vedere tehnic, dar deopotriva si din punct de vedere distactiv si relaxant.

Multumesc partenerului de la masa de joc din aceasta seara intrucat mi-a oferit o partida excelenta si m-a facut sa incerc sa fiu mai bun si sa sa dau tot ce am mai bun din mine.

Va invitam pe toti sa evoluati si sa descoperiti frumusetea artei din jocul de snooker.

8 comments

  1. Un articol foarte bun, dupa un joc de exceptie. Intr-adevar in dupa-amiaza asta am jucat cel mai bun snooker al nostru de cand ne-am apucat serios de acest sport.

    Am fost acolo, am simtit tacul, bilele si masa, iar loviturile au mers ca unse.

    Senzational snookerul in care m-ai lasat in primul frame. Ultima bila rosie de pe masa in spatele bilei negre, ambele aflate in apropierea buzunarului galben si a mantei, iar bila alba aproape de manta superioara. Cred ca si Ronnie “isi baga picioarele” la faza aia si repeta faza cu Hendry :))

    Dar m-am revansat in frame-ul doi, cand l-am prins pe Valixx, aka Steve Davis (ai uitat sa mentionezi numele noastre de scena), cu un snooker greu de tot de asemenea la ultima bila rosie de pe masa. Apropo, eu sunt Mark Selby la masa de joc.

    A urmat randul lui sa ma snookereasca la bila albastra (avea nevoie de puncte pentru ca eu eram in avantaj considerabil). Din fericire pentru mine am iesit din a treia incercare (nici acum nu stiu cum, pentru ca ma credeam pierdut) 😀

    Cu toate acestea finalul a fost unul de povestit prietenilor, colegilor si tuturor celor care (inca) mai confunda biliardul cu snookerul si houseul cu tranceul 😛

    Bila neagra a ramas ultima de introdus in buzunare cand Valixx avea avantaj de un punct asupra mea. Cum a trimis bila roz in buzunar, evident ca a avut prima sansa de a inchide meciul.

    A ratat si mi-a lasat pozitie la buzunarul superior stang. Pozitie e putin spus, Practic mi-a centrat in careu si poarta era goala. Dupa cateva secunda in care mi-am tinut respiratia (pentru a nu mai repeta isprava din vara, cand am inchis masa de tot, neagra+alba) m-am asezat pe lovitura plasand tacul in partea de sus a bilei albe. Lovitura in forta, neagra intra in buzunar, iar alba ramane cuminte pe masa.

    Am inceput sa o imblanzesc si asta conteaza cel mai mult, controlul bilei albe face jumatate din joc. Restul de distractie, voie buna si o companie placuta alaturi de prietenul Valixx.

    P.S. Uitasem de lovitura ‘Mark Williams’, care a si fost reusita in frame-ul doi daca nu ma insel.

  2. :)))))))))
    Excelent, am doar o singura precizare….si eu confund house-ul cu trance-ul..:)))

    Oricum…de departe cea mai buna seara de snooker de pana acum.
    Felicitari noua! Suntem buni!

    Si mai ales..modesti…)))))

    1. Stii cum e, unde e valoare, pasiune si ceva talent, chiar nu e loc de modestie. Oricum, noi acum ne antrenam pentru marele obiectiv pe care vrem sa-l atingem cel mai tarziu in vara lui 2011.

  3. Cam fortat obiectivul , dar ..pana la urma de ce nu?
    Daca nu tintesti sus, de ce sa te mai obosesti?

    Aaaa si ai uitat pe langa lovitura “Mark Williams” si pe cea in orb gen Ronnie.

    Si ca sa nu-mi fac de ras numele de scena :)), trebuie amintita si lovitura Steve Davis, gen trickshot, adica iesirea din snooker cu bila verde direct in buzunar….

    Cum se zice in popor?….”modestia e pentru prosti”.. 🙂

  4. O sa incerc sa nu mai fac confuzii intre House si Trance, ca de mutat ca sa-mi pierzi de urma…..mai greu pe moment.
    Poate va dati si voi aportul in acest sens si imi dati unele “directii”.
    I’m OK with it.

    Problema este sa vad pe voi 2 daca stiti sa faceti diferenta intre Hard Rock, Heavy Metal si eventual Trash Metal…:)) Na,ca si eu stiu d’astea.
    Si unde mai pui ca si eu stiu unde stati voi amandoi.:P

    Despre snooker ce sa zic…e un fel de biliard 🙂 dar mai diferit.
    De fapt are in comun cu biliardul cam cat are House-ul cu Trance-ul.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza