Opinii

Minunea de la Herning

Fetele de Bronz ale Romaniei au castigat meciul cu propria incredere si mentalitate.

Recunosc cinstit ca nu m-am numarat printre cei care mai credeau ca, dupa infrangerea din semifinala cu Suedia, echipa Romaniei mai are vreo sansa in finala mica disputata duminica in compania Danemarcei.

Si in sprijinul neincrederii mele veneau alte astfel cateva de finale pentru bronz pierdute lamentabil din lipsa de incredere, a concentrarii, cu alte cuvinte din cauza mentalitatii. S-a intamplat in 1993 sa pierdem  finala mica a Campionatului Mondial, scor 19-20, in fata Norvegiei, nefericita experienta repetandu-se in 1999, cand am pierdut, de asemenea dramatic in fata Austriei, scor 28-31, dupa prelungiri. De suspans am avut parte si in 2007, cand am ratat podiumul mondial in fata Germaniei, care ne-a invins tot dupa prelungiri, scor 35-36.

La Campionatul European s-a mai intamplat o singura data sa jucam finala mica, in 2000 cand turneul final a fost organizat chiar in tara noastra, si atunci am ratat clasarea pe podium dupa un meci pierdut fara drept de apel in fata Rusiei.

Toate aceste date statistice au fost insotite si de impresia lasata de tricolore in meciul cu Suedia, cand jocul a stat practic in trei jucatoare, iar faza de finalizare a avut mult de suferit. Plus de asta intalneam Danemarca, gazda competitiei si una dintre cele mai puternice echipe ale lumii, cu un public formidabil.

Asa ca toate acestea m-au facut sa fiu mai degraba sceptic in privinta sanselor noastre la bronz. Am urmarit meciul din postura de telespectator si am trait fiecare faza la intensitate maxima. Din nou vin si recunosc ca in multe momente am schimbat canalul, mai ales pe atacurile danezelor, pentru a reveni cand ale noastre handbaliste se aflau in avantaj de unul, doua sau chiar trei goluri.

Ultimele doua minute le-am trait in picioare, cu inima batand atat de tare incat simteam cum se zbate sa iasa din piept. “Apara Tolnai!”…moment in care a devenit clar ca Romania nu mai poate rata medaliile de bronz, podiumul european si calificarea directa la turneul final al Campionatului Mondial din 2011, care va fi gazduit de Brazilia.

Asadar calculele hartiei si pesimismul multora dintre noi s-au dovedit a fi nefondate, mentalitatea romaneasca atat de paguboasa de-a lungul timpul, cel putin in sport, dovedindu-se acum atat de puternica si eficienta. Cu alte cuvinte, Romania a evoluat ca o adevarata echipa, ca o formatie nordica, disciplinata, increzatoare si luptatoare pana la sacrificiu.

Componentele nationalei feminine de handbal ne-au oferit cu aceasta ocazie o lectie din care fiecare dintre noi poate invata ceva util, si anume ca trebuie sa credem in sansa noastra ca oameni, ca natiune si sa ne jucam sansa pe scena istoriei pana la final, prin munca, seriozitate si respect intre noi si fata de restul competitorilor.

Au fost doua saptamani cu un handbal de cea mai inalta calitate, au fost meciuri foarte bune, cred ca pentru prima data in istorie cand o nationala din Romania a invins la rand trei reprezentante din fostul spatiu iugoslav, si ma refer aici, in ordinea meciurilor, la Serbia, Croatia si Muntenegru.

In incheiere, dar nu in cele de pe urma, vreau sa subliniez ca mi-a placut declaratia Cristinei Varzaru, care a spus ca medalia de bronz este chiar mai placuta decat una de aur sau argint, aceasta fiind obtinuta pe fondul unei reveniri istorice dupa o infrangere categorica.

Vedeti mai jos un scurt rezumat al finalei care a adus Romaniei prima medalie din istorie la un Campionat European:

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza