Snooker

Puncte cadou de Mos Nicolae

Riley's Snooker Club
Creative Commons License photo credit: Arty Smokes (deaf mute)

Sunt putine lucruri care ma determina sa fiu matinal in viata. In facultate de multe ori saream din schema cursurile programate la opt, iar atunci cand ajungeam era o adevarata tragedie ateniana, ca tot vorbeam de polis, cetatenie si democratie.

Snookerul constituie insa o exceptie, fie ca la televizor este transmis vreun China Open sau Shanghai Masters, fie ca avem in agenda meci la IDM. Asa s-a intamplat in aceasta duminica, perspectiva unei dispute la ora 11 antrenandu-mi ceasul biologic intr-o disputa tete a tete cu cel al telefonului mobil, primul castigand batalia cu vreun sfert de ora. Mai precis, incitat de perspectiva jocului de snooker m-am trezit inaintea alarmei, gata de a trimite cateva zeci de bile in buzunare (scuzata sa-mi fie lipsa de modestie). 😀

Am intarziat ce e drept aproximativ 15 minute intrand, daca ar fi sa ne luam dupa ultimele declaratii, in gura lui Barry Hearn, acest Michel Platini din lumea snookerului, care a spus recent ca jucatorii de top nu mai au voie sa-si permita intarzieri inaintea meciurilor si ca trebuie sa fie bune exemple pentru cei mici. A nu se intelege de aici ca eu sunt vreun jucator de top (inca), desi imi propun ca intr-un an de zile sa realizez un salt calitativ insemnat.

Incepe meciul.  Partenerul de disputa are deschidere si nu o face rau deloc. Bila alba este intoarsa in zona de deschidere, inapoia bilelor colorate cu punctaj inferior. O rosie imi face curte pentru buzunarul superior drept si, cum sunt cunoscut ca un jucator de atac, incerc trimiterea acesteia in buzunar. Lovesc gresit si buzunarul se scutura usor, ce e drept, dar cu alba in el. Patru puncte cadou pentru oponent, primele dintr-o lunga serie.

“Bine ca faci cadouri, ma”, imi strig bombanind ca pentru mine. “Lasa ca diseara e Mos Nicolae”, imi replica Valix si de aici pornim o intreaga sarabanda a glumelor pe seama punctelor cedate ‘cadou’ de unul sau altul dintre noi.

Sunt jucator de moral, atat la masa verde cat si in afara acesteia, iar astazi camera care ar fi trebuie sa ne filmeze un frame nu a vrut sa functioneze. Nedorita intamplare m-a scos putin din ritm, iar loviturile din debutul frame-ului inaugural au avut de suferit, pana la un punct insa.

Puncte pe care mi l-am facut cu mana mea. “Asa ma, asa trebuie”, mi-am zis, si de acolo totul a redevenit la normal, semn ca moralul a redevenit verde exact ca in jocurile pe PC cand gaseam pe undeva ascunsa putina viata.

Dupa ce miercuri legasem frumos trei lovituri, rosie-galbena-rosie, de aceasta data am mai bifat o premiera, si anume combinatia suprema rosie-neagra, lovitura la aceasta din urma, pe buzunarul superior stang, fiind una extrem de deficila, cu o priza in aer peste o bila rosie.

Si tot asa au curs bilele si loviturile pe masa verde, acest loc minunat unde se imbina atat de bine precizia de manuire a tacului cu gandirea/concentrarea de a gasi cele mai bune situatii. Este o adevarata placere sa joci snooker, partida traditionala de duminica fiind cel mai asteptat moment al saptamanii.

Nu mai vorbesc de snookerele pe care le gasim uneori voit, alteori intentionat (si Valix poate sa confirme cum s-a incheiat frame-ul doi) sau de lovitura ‘Mark Williams’, o adevarata bijuterie.

Mai inca mult de invatat si drumul nostru este abia la inceput, dar semnele unui progres sunt mai mult decat vizibile. De la peste o ora pe frame, acum am coborat la o medie undeva intre 45-50 minute, cu tot cu snookere si pozitii de gandire, ceea ce nu este putin lucru. Daca inainte faceam plecaciuni dupa cate o lovitura reusita, acum trimiterea bilelor in buzunare a devenit aproape o banalitate.

Masa verde este inca tanara si avem tot timpul din lume sa ne perfectionam.

Daca din intamplare ai citit acest material si vrei sa ne intalnesti la masa de joc, trimite un comentariu sau un mail la adresa de contact cu punctul tau de vedere. Noi suntem deschisi la orice provocare in materie de snooker.

6 comments

  1. In primul rand multumesc IDM Club.

    In al doilea rand multumesc celor care aveau programare imediat dupa noi si nu au mai aparut, nestricandu-ne in acest fel jocul.

    In al treilea rand multumesc lui Marius Ancuta, de unde am preluat deja celebra expresie ” bine ca faci cadouri mah”, folosita in semifinala CNS.

    In al patrulea rand tu Dumy, tre sa-i multumesti lui Mark Williams, de unde ai preluat lovitura care a mers ca unsa duminica.

    In al cincilea rand, multumesc Orange, Vodafone sau Cosmo, intrucat titul cu “puncte” cadou” parca ar suna a reclama la telefonia mobila. :))

    In al saselea rand, multumesc Dumy. Super joc, super adversar/partener, chiar daca m-a batut de m-a zvantat duminica asta.
    Cand jocul e frumos, aproape ca nici nu mai conteaza daca castigi sau pierzi.
    Revansa insa va fi ….cruda…:)))

    Multumesc si bilei maro, care a fost un adevarat ghipe in coasta lui Dumy.
    Din pacate insa, nu-i multumesc lui Ronnie , pt. ca “lovitura Ronie”, nu mi-a iesit ieri.

    1. Superb, elegant ca intotdeauna, atat la masa verde cat si in viata de zi cu zi. 😉

      Multumesc si eu pentru minunatele ore petrecute la masa de joc.

      Cat despre revansa, ma astept la cele mai imposibile pozitii de snooker 😀

  2. Voi ma cam ingrijorati pe mine. De iesit in oras iesiti, de facut complimente va faceti… oare o sa incepeti sa va cumparati si flori?

    Glumesc stiti da?
    Got nothing but love for both of you.

  3. Da ma va iubesc…. si ce? Unul din voi imi e cumnat si altul imi este prieten de o viataaaaaaaaaaaa. Dar nu e nimic gay in asta …. sper.
    Cat despre promo pe noiembrie o sa il sar ca sunt lenes rau de tot.
    Asa ca o sa fie unu pe Decembrie. Don’t worry… se lucreaza la el.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza