Opinii Turul Italiei

Turul Italiei indoliat de disparitia tragica a lui Wouter Weylandt. Cum am trait ultimele clipe din viata belgianului

O dupa-amiaza normala de cursa s-a transformat in cea mai neagra zi a ciclismului din ultimii ani. Wouter Weylandt, rutierul belgian de 26 ani cu bune aptitudini la sprint, si-a pierdut viata intr-un teribil accident pe soseaua ce leaga Reggio Emilia de Rapallo, in a 3-a etapa a Turului Italiei din acest an.

DSC_0184
(cc) photo credit: Cindy Trossaert

Ca o coincidenta nefericita, tragicul accident s-a produs la fix un an dupa ce Weylandt triumfa in etapa a 3-a a Turului Italiei 2010. Erou atunci in glorie, martir acum la datorie ca un soldat care a platit tribut cauzei pe care a slujit-o cu pasiune.

Din cand in cand Doamna cu coasa mai face cate o vizita neasteptata plutonului profesionist, alegand la intamplare ca la o loterie cate un ciclist si ziua de 9 mai 2011 va ramane scrisa cu negru in pagina de istorie a sportului cu pedale.

Unii au cazut la datorie pe bicicleta, precum Fabio Casartelli, Andrei Kivilev sau Isaac Galvez, iar altii au trecut in nefiinta dupa lungi perioade agonizante, petrecute sub imperiul stupefiantelor sau al depresiilor abrupte. Asa au plecat dintre noi Marco Pantani, Frank Vandenbroucke sau Jose Maria Jimenez.

Ultimul inscris pe aceasta lista neagra este Wouter Weylandt. Acesta si-a gasit sfarsitul pe coborarea de pe Passo del Bucco, o catarare de categoria a treia plasata la 25 de kilometri de sosirea programata la Rapallo.

Intamplarea a facut ca prin natura activitatii sa fiu martor la toate evenimentele prin intermediul televiziunii italiene RAI, care a transmis cu lux de amanunte accidentul lui Weylandt chiar si dupa terminarea etapei.

Am trait astfel fiecare secunda care trecea cu sufletul la gat. Informatiile erau putine dar elocvente. Tacerea oamenilor de televiziune italieni si fetele lor alungite adunau norii negri ai celor mai tulburatoare scenarii.

Minutele pana la implacabilul verdict s-au scurs precum nisipul unei clepsidre. Dar asteptarea noastra a privitorilor pentru Weylandt echivala cu lupta dintre viata si moarte. Ramas intr-o zona impadurita, unde accesul echipelor de interventie s-a facut cu dificultate, Wouter s-a luptat cu tragicul sau destin mai bine de 40 de minute.

Intr-un final s-au scurs si ultimele farame ale nisipului clepsidrei, iar ultimul anunt a cazut ca un traznet. Transmiteam in direct si tocmai ma pregateam sa editez titlul. Ramasesem la Weylandt si-a…si imi doream din toata fiinta sa continui cu si-a revenit.

Yaroslav Popovych a luat-o inaintea medicului intrat pe telefon la RAI cu misiunea de a anunta oficial decesul rutierului. Ucraineanul nu si-a mai putut stapani emotiile si s-a inecat in lacrimi. Paolo Savoldelli a ramas stana de piatra, iar ochii celor doi comentatori italieni inotau intr-un ocean de lacrimi de asemenea.

Weylandt si-a pierdut viata am scris in cele din urma si am publicat cuprins de o sfasietoare emotie. Pentru o clipa mi-a fost jena de mine si ma simteam vinovat. Ma simteam vinovat pentru ca oamenii se napustisera asupra relatarilor mele simtind mirosul de sange proaspat al victimei ramase acoperite cu un cearsaf alb pe o nenorocita de sosea din nord-vestul Italiei.

Traim intr-o societate de consum si acest consum de cele mai multe ori inseamna tragic si moarte transformata intr-un spectacol scris, vazut sau auzit. In cazul de fata era vorba de o disparitie in scris al unui baiat de 26 ani, pentru multi necunoscuti pana in acel moment, dar devenit pentru chiar si cateva ore erou post-mortem la nivel planetar.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Wouter!

2 comments

    1. A cazut in timpul cursei pe o coborare si a suferit un traumatism sever care i-a fost din pacate fatal.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza