Sporturi

Fiesta alb-rosie in inima Bucurestiului

Finala Europa League gazduita de Arena Nationala este, fara doar si poate, cel mai mare eveniment sportiv organizat in Romania dupa 1989. Pentru o zi, intreaga atentie a microbistilor din lume a fost atintita asupra Bucurestiului, care s-a transformat intr-o adevarata capitala a sportului rege.

 

„Meciul lor, finala noastra”, s-au grabit sa titreze marile publicatii, insa dupa asaltul iberic, Bucurestiul a devenit o mare de alb si rosu, un spectacol cromatic pus in scena de zecile de mii de sustinatori ai celor doua echipe, Atletico Madrid si Athletic Bilbao.

Desi vorbim despre doua echipe din aceeasi tara, Spania, in realitate avem de-a face cu nationalitati diferite. Nu o spunem noi, ci o afirma chiar ei, spaniolii din Madrid si bascii din Tara Bascilor. Unul dintre cele mai elocvente exemple in acest sens s-a petrecut in dimineata meciului la iesirea din aeroportul Henri Coanda unde, intrebat daca vorbeste limba engleza sau spaniola, un suporter al echipei Athletic Bilbao a spus cu zambetul pe buze ca nu poate raspunde decat in limba basca.

O scurta introspectie in trecutul celor doua finaliste care isi vor disputa trofeul Europa League la Bucuresti arata ca au radacini comune. De aici si confuzia intre Atletico si Athletic. Mai intai a fost fondat clubul din Bilbao dupa unirea a doua echipe mai mici: una ridicata din pasiunea muncitorilor englezi veniti sa-si castige painea la sfarsitul secolului al XIX-lea in prosperul port Bilbao, iar a doua la initiativa tinerilor basci din familiile instarite ale orasului, intorsi de la studiile din Marea Britanie. Asa a aparut Athletic Club, una dintre cele trei echipe ale fotbalului spaniol, care nu a parasit prima liga niciodata de la infiintarea acesteia si care, la fel ca Real Madrid, FC Barcelona si Osasuna, este sustinuta financiar de proprii suporteri, asa-numitii „socios”.

 

De cealalta parte, Atletico de Madrid are, de asemenea, radacini basce, fiind infiintata de trei tineri care studiau la inceputul secolului al XX-lea in capitala Spaniei. Dragostea pentru Athletic Club si departarea de Tara Bascilor i-a determinat sa-si formeze propria echipa. De aici asemanarea de nume si culorile identice.

„Cum sa-i deosebim pe unii de altii din moment ce toti sunt imbracati in alb si rosu?”, se intreaba un trecator mai putin familiarizat cu istoria celor doua echipe.

Si, intr-adevar, la nivelul cromaticii ambele echipe sunt reprezentate de aceleasi culori dispuse vertical pe tricouri. Difera emblemele, iar pe terenul de joc Atletico a pastrat sortul albastru, pe cand Athletic a impus negrul.

Povestea culorilor celor doua echipe isi are originea tot la inceputul secolului al XX-lea, cand un anume Juan Elorduy, student din Bilbao care si-a petrecut Craciunul in Londra a primit misiunea de a achizitiona un set complet de 15 echipamente de la clubul englez Blackburn Rovers, ale carui culori sunt alb si albastru. Cum nu a reusit sa acopere cererea, a optat pentru o solutie de rezerva si a ajuns la Bilbao cu echipamentul formatiei Southampton, adica tricouri in dungi albe si rosii, respectiv sorturi negre, ele devenind din acel moment echipamentul formatiei Athletic Club.

Cei de la Atletico Madrid au preluat, la randul lor, tricourile in alb si rosu, dar au pastrat sorturile albastre ale clubului Blackburn Rovers. Din 1921 Atletico Madrid s-a desprins de Athletic Club, construindu-si propria identitate in stransa rivalitate cu Real Madrid, concitadina mult mai titrata pe plan intern si international. Peste ani clivajul la nivelul societatii spaniole s-a adancit si mai mult, iar diferentele dintre madrilenii regalisti si separatistii basci a fost importat chiar si pe strazile Bucurestiului cu ocazia finalei Europa League.

Primii suporteri sositi in Bucuresti dintr-un total de aproape 30.000, cat erau asteptati, s-au instalat in Centrul Vechi ca intr-un adevarat cartier general, iar terasele si pub-urile din zona au devenit loc de promenada pentru localnici.

 

Cu o seara inaintea marii finale abia daca aveai loc sa te strecori pe ingustele alei pavate cu piatra cubica din Centrul Istoric. Pe strada Academiei nimic parca nu anunta forfota si buna-dispozitie a suporterilor iberici, insa pe masura ce avansam spre strada Lipscani isi fac aparitia cunoscutele tricouri alb-rosii. De la distanta nu iti dai seama daca sunt fani ai echipei Atletico sau, dimpotriva, ai celor de la Athletic Bilbao. Conteaza, insa, prea putin spre deloc, pentru ca in acest punct toti spaniolii veniti la Bucuresti formeaza un grup omogen, unit de buna-dispozitie, veselie si petrecere a timpului liber alaturi de prieteni vechi si noi.

Pe o scena improvizata la intersectia strazilor Lipscani si Smardan mai multi suporteri spanioli se intrec intr-un concurs de mini-fotbal. Pe margine o mare de alb si rosu asista la confruntari, in timp ce trecatorii se opresc si fac poze.

La dreapta pe Smardan abia daca ai loc sa arunci un ac. Straduta in coborare este intesata de terase, toate pline ochi cu suporterii basci de la Athletic Bilbao. In afara tricourilor mai sus descrise nu ai cum sa nu-i recunosti dupa steagul Tarii Bascilor, element simbolic de apartenenta la regiunea din nordul Spaniei si la nationalitatea aparte de care bascii sunt foarte mandri.

 

Putin mai in fata, un propietar de terasa a gasit metoda ideala de a-si atrage clienti fideli si strategia de marketing a dat roade din plin. Cum imnul lui Atletico Madrid rasuna in boxe nu a fost greu sa ne dam seama ca la mese se afla „Los Colchoneros”, porecla echipei din capitala Spaniei. Inarmati cu drapelul Spaniei, simbolul regalitatii si al unitatii iberice, acestia cantau si dansau in fata halbelor de bere si a ecranelor uriase pe care rulau imagini de la diverse intreceri sportive. Un adevarat spectacol si o placere sa-i privesti.

Sunetul lor se pierde pe masura ce ne apropiem de intersectia cu Selari si chiar pe colt, cand am facut stanga sa urcam din nou pe Lipscani gasim un alt grup vesel, de aceasta data al suporterilor basci. Asezati la mai multe mese ale unei terase, fanii din Bilbao dau o adevarata reprezentatie de sunet si culoare in fata trecatorilor si a camerelor de luat vederi. Impulsionati de aparitia mai multor obiective, acestia isi sustin echipa favorita basca, dar nu uita de rivalitatea cu Madridul, pe care il apostrofeaza in cateva cantece colorate. In peisaj este introdus si Florentino Perez, presedintele rivalei istorice Real Madrid, care a readus titlul in capitala Spaniei dupa multi ani de seceta fotbalistica.

Alti suporteri au ales sa se relaxeze la o plimbare pe Calea Victoriei, iar unii dintre ei s-au minunat de recent dezvelita si atat de controversata statuie a lui Traian, imparatul roman, care candva a servit drept guvernator in Iberia, provincie romana de pe teritoriul actual al Spaniei. Un roman care a insotit grupul inca de la iesirea din Centrul Vechi a ales sa-si dea cu stangul in dreptul punand o bancnota de un leu in mana lui Traian. Spaniolii nu au parut ca gusta gluma si au mers mai departe.

 

Mai sus, in Piata George Enescu se realizau ultimele probe de sunet intr-un perimetru delimitat care avea sa gazduiasca in ziua meciului fan zone-ul suporterilor de la Atletico Madrid.

Ziua marelui meci nu a debutat sub auspicii climatologice prea fericite. O ploaie racoroasa de primavara a udat Bucurestiul inca de la primele ore ale diminetii si nu s-a lasat dusa din peisaj decat la ore bune dupa miezul zilei.

„Vremea este asemanatoare cu cea din Tara Bascilor, asa ca nu avem nicio problema”, spune unul dintre suporterii lui Athletic Club la putine minute dupa aterizarea pe Henri Coanda, aeroport care in 9 mai a bifat o zi a recordurilor in materie de aterizari si afluenta. Nu mai putin de 72 de curse charter i-au adus la Bucuresti pe cei aproximativ 20.000 de suporteri spanioli, 13.000 dintre acestia fiind basci din Bilbao sau Vitoria.

Echipati din cap pana in picioare in culorile clubului favorit, suporterii ambelor echipe au cantat si au dansat inca de la aeroport, continuand petrecerea in fan zone-uri si Centrul Vechi al capitalei.

Spre seara intreaga mare de oameni in alb si rosu s-a mutat la Arena Nationala, unde suporterii au primit doua zone de acces diametral opuse pentru a fi preintampinate nedoritele ciocniri violente. Din fericire, nu a fost cazul de asa ceva.

 

Mai mult decat atat, chiar si cand s-au intalnit ocazional cele doua grupuri de suporteri fie s-au ocolit ignorandu-se reciproc, fie au intrat in dialoguri usor ironice despre soarta partidei. Asa s-a intamplat pe Bulevardul Pierre de Coubertin cu putine minute inaintea deschiderii portilor de acces in stadion. Doi basci trecuti bine de prima tinerete n-aveau nicio problema in a se indrepta spre un grup masiv de sustinatori ai echipei Atletico Madrid. Patru dintre acestia, printre care si o doamna de varsta respectabila, au intrat cu ei intr-o discutie despre cine va castiga finala. Au vorbit, si-au zambit amical si fiecare s-a indreptat in directia lui. Frumoasa lectie de fair-play si civilizatie intr-un fotbal dominat din ce in ce mai mult de violenta extrema si huliganism.

Desi intregul Bulevard Vatra Luminoasa era intesat de autocare pana ce acestea se pierdeau in zare undeva spre intersectia cu Mihai Bravu, alte si alte vehicule aduceau la stadion suporteri madrileni. Acestia s-au orientat bine in peisaj, identificand pe langa fan shop-ul amplasat chiar in intersectie si magazine de cartier, unde vanzatorii au inteles rapid ca din „cerveza” pot obtine profituri frumoase cat pentru trei luni de acum inainte.

Toropiti de oboseala drumului si declarati invinsi in lupta inegala cu zeul Bachus, multi madrileni au tras pe dreapta la propriu, in timp ce altii se indreptau spre stadion scandand cantecele echipei favorite.

 

Teoretic, vanzarea bauturilor alcoolice nu este permisa pe o raza de cateva sute de metri in jurul arenelor sportive. Cat despre consumul de alcool in public, nici nu mai poate fi vorba. Insa toate aceste reguli s-au topit in fata asaltului alb-rosu.

Pana la urma, toata lumea a avut de castigat. Cupa a mers in vitrina celor de la Atletico Madrid, comerciantii din Bucuresti au avut parte de incasari-record, iar Romania a incasat o bila alba la capitolul organizare.

Momente mai putin placute s-au petrecut la aeroport, unde suporterii madrileni au avut intaietate pentru a nu pierde sloturile de zbor pentru capitala Spaniei. Asa s-a ajuns la neplacuta situatie in care miile de suporteri basci au asteptat chiar si pana la cinci ore pana sa decoleze de la Bucuresti. Oboseala, supararea pricinuita de pierderea finalei si agitatia din aeroport i-a facut pe unii sa uite de cuvintele de lauda si sa trimita Romania undeva pe harta lumii a treia.

“Este o rusine ce se intampla. Romania este o tara din lumea a treia”, a exclamat un basc platitor de abonament la Athletic Club din categoria „socios”.

Lasand la o parte vorbele grele spuse la nervi, cert este ca majoritatea oaspetilor din Spania s-au simtit ca acasa la Bucuresti. Pe unii ii puteai vedea chiar si a doua zi dupa finala pe strazile din centru. Doi basci la Piata Romana, alti doi la intersectia intre Calea Mosilor si Bulevardul Carol, in timp ce pe Magheru doi sustinatori ai echipei campioane Atletico Madrid goneau la volanul unui SUV spre aeroport dornici sa nu rateze fiesta in alb si rosu mutata in Piata Neptuno din Madrid.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza