Diverse

Arde Zăvoiul. Oltchim în pragul desfiinţării

Cand spui handbal feminin în România primul cuvant care îţi vine în minte este Oltchim şi aceasta pentru că formaţia vâlceană s-a confundat în ultimii ani cu marea performanţă.

Titluri de campioană pe bandă rulantă, prezenţe consecutive în grupele Ligii Campionilor, totul culminând cu disputarea finalei celei mai importante competiţii din peisajul handbalului feminin european.
 
Pentru vara lui 2012 s-au operat întăriri în perspectiva noului sezon. Alături de antrenorul danez Jakob Vestergaard au sosit numeroase jucătoare de valoare precum Alexandrina Barbosa, Amandine Leynaud şi Allison Pineau (ambele internaţionale ale Franţei), dar şi Katarina Bulatovic şi Marija Jovanovic din Muntenegru sau Silvia Navarro (Spania) şi Ekaterina Vetkova (Rusia).
 
Dincolo de situaţia financiară a Combinatului Petrochimic Oltchim, care potrivit cifrelor vehiculate de mass-media ar avea datorii de 700 milioane de euro, handbalul riscă să moară presat de incapacitatea unor factori decizionali de a asigura continuarea unui proiect.
 
Oltchim însă nu înseamnă doar handbal. Oltchim înseamnă in extenso viaţa unui întreg oraş. Râmnicu Vâlcea trăieşte din Oltchim şi pentru Oltchim. Existenţa socială a oraşul de la poalele Meridionalilor este susţinută din lefurile încasate de la combinat, iar sportiv vorbind inimile vâlcenilor vibrează pentru echipa de handbal.
 
Pentru continuarea tradiţiei handbalului românesc la nivel european şi păstrarea vie a unui brand de renume mondial n-ar strica decuplarea Oltchimului cu mingea mică de problemele combinatului cu acelaşi nume. E greu de crezut că într-o ţară fie şi ca România, în care aşa zişi investitori aruncă milioane de euro pe un fotbal falimentar, nu se găsesc oameni iubitori de sport şi handbal pentru a investi sume considerabil mai mici într-o echipă care asigură un drum mult mai scurt şi facil spre înalta performanţă continentală.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza