Adevaratii VeloPrieteni nu se tem de ploaie

Lucru demonstrat in practica, pe doua roti, la tura saptamanala de marti seara cand cei 25 de temerari plecati din Izvor la ora locala 19:30 au infruntat o ploaie despre care vorbitorii de limba engleza ar putea spune ca a fost una “with cats and dogs”.

Prognoza anunta ploaie generala pe Bucuresti dupa orele 22, dar butoaiele cu apa s-au desfacut mai devreme si pe la 20 s-a pornit dusul de primavara. Primele picaturi si-au facut aparitia undeva pe Bulevardul Basarabia. La Diham cand am facut stanga a inceput sa ploua ca lumea, pentru ca la urcarea podului spre Doamna Ghica sa devina torentiala.

Asa a aratat tura de sus:

Deja pe catararea de la Petricani ploua zdravan si apa incepuse sa o ia la vale. Nu intru in detalii picante, insa apa aruncata de roata din spate si-a facut loc incet si sigur spre anumite zone extrem de sensibile.

Prima pauza si de altfel singura in acest context extrem de umed a avut loc la intersectia strazilor Petricani cu Popasului. Pe aceasta din urma ar fi trebuit sa o luam la dreapta pentru a ajunge in Andronache, apoi in Fundeni si mai departe spre Cora Pantelimon, Catelu si returul in linie dreapta spre centru.

Numai ca tinand cont de conditiile meteo extrem de vitrege am cotit-o la stanga pe Soseaua Pipera pentru a reveni in Izvor pe Aviatorilor si apoi pe Calea Victoriei pana jos.

Una peste alta, vreau sa va spun ca a fost una dintre cele mai tari ture de marti seara la care am luat parte, ploaia condimentand din plin aventura pe doua roti.

Ajunsi in Izvor am cautat care mai de care pestisorul de aur in adidasi, pentru ca trebuie subliniat ca fiecare dintre noi a strans pe drum o cantitate deloc de neglijat de apa 😀

10177317_10152746847246258_395550368175321468_n

Din amintirile mele de pe Discovery si de la Bear Grylls a trebuit sa aplic o tehnica de supravietuire, astfel ca m-am descaltat la pielea goala si am stors ciorapii plini de apa. Nu ca m-ar fi ajutat, dar macar pentru fun si tot a fost o treaba buna. Pe drumul de intoarcere spre casa apa era la loc, iar la urcarea scarilor cu bicla in spate parca aud si acum cum stobalcaia apa in adidasi.

Dupa tura din asta seara aca ma intreabati cine sunt, am sa va raspund ca sunt “cineva”, cineva care si-a dat seama ca apa chiar nu e buna nici macar in incaltari.

O tura de 41 km ce ar fi trebuit sa fie de 60 km, dar Iulian ne-a promis un repeat saptamana viitoare pe vreme uscata, din care GPS-ul mi-a mancat cu nesat aproape cinci borne.

10271576_10203801446981180_1891448331739499616_n

Lant intins tuturor si sa ne revedem cu bine pe sosele!

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza