Ce bita mea!

Stiti bancul cu Ilie Nastase si printesa? Daca nu-l stiti vi-l spun eu acum. Se intalneste Nasty cu o printesa la un dineu si da sa se bage in seama cu ea, insa este aspru refuzat: “imi pare rau, nu esti de rangul meu”.

Al nostru, campion si la spontaneitate, ii serveste un as la “teu” fara sa stea prea mult pe ganduri: “nici tu nu esti de ranga mea”. Acum, revenind in plan real, situatia se prezinta in felul urmator, asa in mare.

Sunt unii biciclisti, din acestia foarte suficienti, de varful limbii sa le spunem, carora mersul pe doua roti li se pare o indeletnicire cat de culta, pe atat de exclusivista.

In realitate insa, mersul pe bicicleta reprezinta cel mai simplu si frumos mod cu putinta de a socializa, interactiona si a intalni oameni noi.

Cel putin asa suntem noi si gasca noastra. Suntem si inteligenti, pe demonstrate nu pe vorbe, si foarte prieteni si loiali, adevarati veloprieteni.

Singurul nostru criteriu natural de selectie este bunul simt, care odata avut te face parte a gastii fara sa ne intereseze cu ce bita te dai. La ei nu, dimpotriva, total pe dos, bita lor speciala ii individualizeaza, ea merge singura si ii obliga la un clivaj doar de ei inteles.

“Nu mai mergeti cu noi in acelasi grup. Ne faceti de rusine”, ne-au transmis “bitosii”. Noi am gustat bancul lor rasuflat, ca stim de glume, fie ele si proaste ca in cazul de fata, insa la primul semafor i-am lasat pe rosu sa dea din buricul imaginatiei lor langa un bemwe care troznea de manele.

Suntem prea frumosi, prea biciclisti si prea adevarati veloprieteni sa ne consumam energia pe nimicuri. Noi avem ture de dat, kilometri de adunat si povesti de povestit. Nu suntem biciclisti de weekend sau de…bite. Ce bita noastra!

By: Petteri SulonenCC BY 2.0

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza