Cine sunt Adevaratii Veloprieteni

Adevaratii Veloprieteni. Cine sunt ei? De unde au aparut? Ce fac? Si incotro se indreapta? Sunt intrebari legitime pentru orice curios din exterior, pentru cineva care nu a mai luat pana acum contact cu ceea ce inseamna cu adevarat “a bicicli”.

Un verb inventat de biciclisti, de acesti cavaleri moderni ai soselelor, care imbina utilul cu placutul intr-o ordine prea putin relevanta. Pentru multi dintre biciclistii de astazi mersul pe doua roti inseamna placere in aceeasi doza cat inseamna si utilitate.

Istoric vorbind, si prin respectarea desfasurarii evenimentelor, Adevaratii Veloprieteni ca si grup a aparut in urma cu doi ani si pana in prezent a adunat peste 100 de ture organizate in de acum celebra zi de marti.

“Daca este marti sunt trei ceasuri bune de bicilit”. Sub acest slogan in fiecare seara de marti biciclisti din toate colturile Capitalei se aduna in Parcul Izvor, acest punct terminus al biciclitului bucurestean, loc de unde pleaca si se incheie toate turele importante pe doua roti.

Ca sa intelegeti mai bine ce inseamna Adevaratii Veloprieteni si ce mesaj transmite comunitatii acest grup, nu as putea sa o fac mai bine decat transformandu-ma in ochii si urechile voastre, ale celor care cititi aceste randuri sau ascultati povestea de fata.

Despre Adevaratii Veloprieteni am aflat intamplator in timpul unei ture de Masa Critica, conceput importat si in Romania de la comunitati de afara mai cu vechime in domeniu. Se intampla in ultima zi de vineri ale fiecarei luni ca masele de biciclisti sa bata saua pe soselele orasului vestind celorlalti participanti la trafic ca in comunitate mai exista o categorie deloc de neglijat.

Ca biciclist mi-am inceput activitatea pe doua roti intr-un mod solitar. Eu cu mine si bicicleta mea. La inceput in parc, apoi tot mai curajos pe sosea. Vroiam dintr-odata mai mult, insa nu cunosteam pe nimeni, nu faceam parte din niciun grup, nu aveam o apartenenta la vreun club, asociatie si nici macar gasca. Ca si in viata de zi cu zi. La inceput esti singur, dar simti nevoia sa impartasesti placerile tale cu ceilalti si pleci in cautarea celor de o pasiune cu tine.

Ma plimbam singur pana cand, la a doua Masa Critica din 2013, incantat de aceasta noua experienta de a pedala alaturi de multi alti oameni, am cautat mai mult decat o singura iesire pe luna. Astfel, cineva mi-a recomandat grupul Adevaratii Veloprieteni.

Am crezut initial ca este vorba de un grup puternic omogenizat, cu un sediu propriu, cu un fel de doctrina/program, cu un lider, cu o ierarhie puternic stratificata. Am aderat, sa spun asa, cu oarecare timiditate la grupul existent pe reteaua de socializare Facebook, practic singurul loc unde Adevaratii Veloprieteni exista ca si organizare, apoi m-am prezentat intr-o seara de marti la ora stabilita 19:30 pentru una dintre turele saptamanale.

Eram bucuros ca traseul dinainte realizat trecea prin vecinatatea cartierului meu si imi spusesem ca, daca va fi sa nu-mi placa plimbarea, am oricum varianta de a ma retrage spre casa. Nu a fost cazul, iar la final am avut acea senzatie de “doar atat?” sau “mai vreau”.

Mai stiam un lucru despre Adevaratii Veloprieteni si anume ca trebuie sa vorbesc cu un anume Iulian, un fel de lider al grupului, pentru a primi un fel de botez. In realitate n-a fost vorba de nicio proba practica de trecut si m-am trezit cu o foarte calda si prieteneasca strangere de mana de bun venit.

Ce m-a surprins inca de la inceput a fost prietenia oamenilor. Unii cu altii, cei care se stiau de mai mult timp si care emanau o oarecare familiaritate, dar si cu cei nou veniti in pluton asa cum eram si eu.

Nu mi-a luat foarte mult sa inteleg ca in Adevaratii Veloprieteni nu conteaza de unde vii, cu ce te ocupi in viata reala, ca nu conteaza cate zeci de milioane ai dat pe noua ta bicicleta sau ce hram porti in general. Regulile de baza in Adevaratii Veloprieteni sunt foarte simple si pana la urma general valabile oriunde si oricand: respecta ca sa fii respectat.

Cu alte cuvinte, pentru a intelege mai bine, Adevaratii Veloprieteni este un grup eterogen, format din oameni de toate varstele, din toate categoriile sociale, in care nu exista niciun fel de discriminare legata de statutul social dat de bicla ta sau hainele pe care le porti.

Adevaratii Veloprieteni este un grup bazat, asa cum ii spune si numele pe prietenie, bun simt si, poate, deasupra tuturor, placerea de a pedala langa un coleg, langa o colega, intr-un pluton compact asa cum vedem in Marile Tururi cicliste.

In Adevaratii Veloprieteni nu exista ideea de competitie, nu se pedaleaza pentru un scop pecuniar, nu exista premii puse la bataie pentru a stimula mersul pe bicicleta. Se pedaleaza pentru placere, pentru a vedea si descoperi lucruri noi, pentru a intalni oameni diversi, pentru ati face prieteni noi, pentru ati consolida vechile prietenii, pentru a te simti bine.

Si nu in ultimul rand, Adevaratii Veloprieteni a devenit in decursul celor doi ani si peste 100 de editii ale Celor Trei Ceasuri Bune de Biciclit un stil de viata pentru multi dintre cei prezenti. Oamenii au inceput sa se cunoasca intre ei si sa socializeze dincolo de cele trei ore de marti. Isi vorbesc la telefon, se intalnesc in viata reala, se ajuta intre ei in diverse probleme pe care le au, cei mai in varsta ofera sfaturi celor mai tineri. In anotimpul iernii, cand vremea de afara chiar nu permite mersul pe bicicleta, Adevaratii Veloprieteni organizeaza adevarate serate acasa la unul dintre membri, iar mersul pe doua roti este inlocuit cu multa voie buna, jocuri de societate si povesti din turele deja incheiate sau planuri despre cele care se arata la orizont.

Adevaratii Veloprieteni s-a transformat, si acesta este cursul firesc de urmat, intr-o comunitate care, fara sa-si propuna acest lucru printr-un manifest sau program, reprezinta farul calauzitor a ceea ce inseamna mersul pe bicicleta ca mod de viata.

Dincolo de plimbarile urbane saptamanale, Adevaratii Veloprieteni organizeaza ocazional in week-end iesiri din Bucuresti in diverse locuri din proximitatea Capitalei si nu numai. As reaminti aici doar despre plimbarile Prin Sate de Munte Romanesti sau asa numitele “veloarogante” peste hotare, cum ar fi cele la sud de Dunare in vecina Bulgarie.

Recent, Adevaratii Veloprieteni au stabilit un nou record de biciclete transportate cu trenul. Probabil aici va veti mira putin si veti intreba: “Cum adica cu trenul?”. Da, cu trenul, pentru ca le place unora sau nu prea, mersul pe bicicleta ca si curent urban, ca si mod de viata, nu poate exista fara o comuniune cu celelalte elemente ale societatii, iar transportul feroviar este unul dintre acestea.

Asa se face ca Adevaratii Veloprieteni, peste 80 cu aproximatie, au cumparat bilete in valoare de 1500 lei la CFR in veloexpeditia organizata la Zimbraria Bucsani si la casa memoriala a lui I.L.Caragiale, probabil cat n-a vandut SNCFR-ul vreodata pe ruta Bucuresti-Targoviste. Cum aceasta plimbare s-a dovedit una de mare succes, la o saptamana distanta a fost dublata de o alta iesire tematica pe Valea Prahova. Un amestec de cicloturism si culturalizare prin vizitarea castelelor si caselor memoriale dintre Busteni si Campina.

Adevaratii Veloprieteni schimba asadar mentalitatea in societatea romaneasca nu doar pe sosea prin plimbarile saptamanale cand, un pluton constant de 80-100 de biciclisti, vesteste orasului ca o noua si importanta comunitate nu mai poate fi ignorata si ca trebuie tinuta seama pe viitor de nevoile acesteia.

Daca in mediul urban aceste nevoi se traduc in exista pistelor pentru biciclisti, in educarea celorlalti participanti la trafic in directia respectarii celor “mai slabi” de pe doua roti si crearea unei adevarate culturi a mersului pe bicicleta, pe calea ferata Adevaratii Veloprieteni au produs o mica revolutie.

Pana la aparitia acestui grup din ce in ce mai numeros si mai plimbaret, societatile de transport feroviar nici macar nu luasera in calcul nevoia de a asigura spatii special amenajate pentru biciclisti si “bitele” lor. Aceasta pana cand au inceput sa se trezeasca cu solicitari din ce in ce mai mari de bilete duble: calator plus bicicleta. Astfel feroviarii s-au vazut pusi in fata unei mari dileme si s-a ajuns la nevoia suplimentarii de vagoane in garniturile de tren. De aici si pana la acordarea de reduceri pentru biletele achizitionate cu grupul nu a mai fost decat un pas, iar astfel Adevaratii Veloprieteni au mai marcat o mica izbanda din aceasta lupta continua de schimbare a mentalitatii cu privire la mersul pe bicicleta ca mod de viata.

Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fara implicarea factorului uman, pentru ca Adevaratii Veloprieteni inainte de a fi velo si prieteni sunt pana la urma oameni, aspect care face diferenta si inclina balanta intre cantitate si calitate.

Aminteam despre Iulian, omul care a pornit aceasta frumoasa si fascinanta idee. El este omul care face ca roata bicicletei sa se invarta mereu si lantul sa ramana in permanenta intins. Iulian este cel care propune traseele pentru turele saptamanale de marti, cel care are initiativa veloexpeditiilor in afara orasului si cel care isi ia din timpul lui liber pentru a petrece ore intregi la ghiseele CFR in vederea rezervarii biletelor de calatorie. Si trebuie sa credeti ca nu este deloc o indeletnicire usoara sa duci munca de lamurire cu doamnele si domnii de la CFR.

Ca si atitudine, Iulian este ceea ce am putea fara exagerare numi “primul dintre egali”. Adevaratii Veloprieteni nu este un grup ierarhizat, dar cu toate acestea este nevoie de un om cu autoritate, un om care sa-si fi castigat notorietatea si respectul celorlalti, un conducator al grupului pe sosea.

Dar Iulian nu este singur si nu ar putea organiza toate aceste veloexpeditii de unul singur. Adevaratii Veloprieteni mai inseamna unitate si solidaritate, si cum poti controla un pluton de 100 de biciclisti de toate varstele si categoriiile fara oameni de nadejde.

Apar in peisaj alti adevarati veloprieteni care asigura buna desfasurare a unei ture si, fara sa sa se supere altii pe mine pentru omisiunea neintentionata, aici ii am in vedere pe Eugen, Daniel si Florin. Daca Iulian sta in fata asigurand ritmul plutonului, nicio tura nu este la fel de sigura si de placuta daca nu-l are in spate pe Florin, unul dintre cei mai experimentati si respectati biciclisti pe care i-am cunoscut vreodata. Florin este omul care inchide plutonul, asigurandu-se ca nimeni nu s-a pierdut pe drum si ca toti participantii sunt in siguranta. Florin este omul pe care il gasesti langa tine pe cele mai aspre catarari ale dealurilor si care prin incurajarile lui te face sa mergi mai departe cand genunchii te ard mai tare si esti gata de abandon. Este omul care traverseaza kilometri intregi din spatele in fruntea plutonului pentru a vesti daca are loc vreun incident nedorit: accident, pana sau vreo defectiune la una dintre bicicletele participantilor.

Vorbeam de solidaritate si trebuie punctat din nou. Orice incident de cursa afecteaza toti Adevaratii Veloprieteni si nimeni nu pleaca mai departe lasand pe cineva cu probleme in spate. Este una dintre cutumule grupului, iar solidaritatea intalnita intre biciclisti este una dintre cele mai puternice si pe care nu o vezi la o asemenea dimensiune in celelalte comunitati.

Mihai este un alt adevarat veloprieten care are rolul si locul lui in pluton. Pe langa faptul ca este responsabil cu voia buna, fiind campion la glume si bancuri, se ocupa de imortalizarea celor mai spectaculoase imagini din fiecare tura. Impreuna cu Ioana, sotia lui, cei doi sunt fotografii oficiali din Adevaratii Veloprieteni si ajuta la pastrarea pe imagini a celor mai frumoase momente din turele parcurse.

Si uite asa, urcat pe o sa, am raspuns fara sa-mi dau seama la toate intrebarile puse in deschidere, inclusiv la cea despre directia in care se indreapta Adevaratii Veloprieteni. Acest grupa merge mai departe si schimba mentalitati din mers, asa cum am aratat mai sus.

Adevaratii Veloprieteni ca grup castiga in fiecare zi, saptamana, luna noi si noi participanti la plimbarile organizate. La un moment dat vom fi atat de multi incat societatea nu ne va mai privi ca pe niste curiozitati, asa cum se intampla in prezent. Mentalitatea se va schimba si odata cu ea conditiile de trafic urban si feroviar vor fi mai sigure, mai decente pentru biciclisti. Totul se intampla insa intr-un cadru natural, firesc, iar directia pe care miscarea biciclismului urban a apucat-o este una ireversibila.

Pe langa toate aceste castiguri sa le spunem de infrastructura si mentalitate, cu Adevaratii Veloprieteni castigi un prieten, un om, un camarad de nadejde dincolo de mersul pe bicicleta, iar intr-o societate din ce in ce mai ermetizata acesta reprezinta, fara exagerare, cel mai important castig. Uniti de pasiunea comuna pentru pedalat, oameni de toate varstele si din toate categoriile sociale isi dau mana pentru un deziderat comun. Ce poate fi mai frumos de atat?

Despre toate acestea a vorbit si veloprietenul Florin Munteanu in emisiunea Microfon Deschis de la Radio Romania 3NET, al carui fragment de final l-am surprins mai jos:

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza