Gasirea jumatatii sau alegerea partenerului ideal. Tu cu cine vrei sa te insotesti?

Cred ca e o chestiune care ii framanta pe majoritatea tinerilor, si anume gasirea jumatatii intr-o lume din ce in ce mai cu susul in jos. Si de ce spun asta? Pentru ca nu ne trebuie vreo diploma de doctor in sociologie pentru a vedea ca familia, asa cum o stiam noi de la bunicii si parintii nostri, se cam duce la vale.

Cauzele sunt multiple si se datoreaza, in primul rand, importului gresit de cultura occidentala si intelegerii proaste a tot ceea ce inseamna laicizarea spatiului intimitatii personale. Si cand spun import ma gandesc in primul rand la modelele promovate in exces pe cel mai la indemana mijloc de comunicare in masa, televizorul, la care romanul iesit din comunism a ajuns sa inchine ca la un idol al paganitatii. Vi se pare cunoscuta sintagma: “tu ce idol ai de la televizor?”

Sigur ca tanarul cazut in aceasta capcana nu poate blama pe nimeni altcineva decat pe sine pentru calea nepotrivita pe care se afla. Inzestrat cu liberul arbitru ar trebui sa ramana propriul suveran in alegerile facute, insa chiar si atunci cand crede ca a decis de unul singur de fapt, undeva acolo in subconstient, o face mecanic, manipulat fiind ca urmare a unor politici agresive si bine lucrate de marketing.

Avem de-a face cu o adevarata inginerie in materie si cred ca nu s-ar supara nimeni daca i-am spune chiar spalare pe creier. In orice caz, familia ca nucleu de baza a societatii deranjeaza. De ce sa nu ne casatorim azi, eventual doar la starea civila, pentru a divorta poimaine?

Intre timp, adica maine, am facut si un copil, care va fi in cele mai multe cazuri marcat de esecul parintilor lui, ale caror alegeri nepotrivite il vor urmari toata viata si care, cel mai probabil va ajunge sa le calce inevitabil pe urme. Sau din pricina exemplelor neproductive din proximitatea lor vor respinge casatoria si vor alege sa traiasca intr-o stare de mijloc vulnerabili pacatului.

Cu alte cuvinte, pacatele pe care le consideram mici genereaza alte pacate mai mari ca intr-un efect de domino pana ajungem sa vorbim de alienarea sufletului, de pierzanie, de ghena.

Ajuns in acest punct probabil ca te intrebi: “bine ca esti tu destept si le stii pe toate si daca tot te-ai apucat nu ne spui si ce e de facut?”.

Nu sunt in masura sa dau sfaturi nimanui, insa din putina mea agoniseala duhovniceasca incerc sa impartasesc si celor din jur din lucrurile utile pe care le-am captat in urma experientelor traite.

Intamplarea face ca recent am participat la o conferinta care tocmai aceasta tema a familiei o avea in centru, mai precis cum trebuie sa se pregateasca tinerii pentru viata de familie. Au fost aproape trei ore extrem de captivante in care am aflat lucruri noi sau am primit confirmarea pentru unele despre care gandeam si eu intocmai.

In primul rand, tanarul inainte de a porni la drum in viata de familie trebuie sa aiba cu el o mica convorbire interioara, in cadrul careia sa-si dea seama unde se afla, ce vrea de la el si unde doreste sa ajunga. Cu alte cuvinte, sa aiba constiinta de sine. Doar asa va ajunge sa evalueze corect pasii de urmat, ce urmeaza pentru el in viata de familie si mai ales ce fel de persoana se potriveste langa el.

Vedeti, aici apare o alta problema in alegerea partenerului. In titlu am pus in mod voit “ideal” tocmai pentru ca nu exista de fapt niciun ideal. Cine se gandeste la parteneri ideali se minte singur si nu face decat sa-si gateasca drumul mai apoi spre o crunta dezamagire.

In general fetele cad in capcana “idealismului” intr-o relatie si viseaza spre perfectiune, pentru ca lovindu-se de crunta realitate sa le auzim lamentandu-se: “toti barbati sunt niste…”. Iar de aici incolo vorbim de un dezechilibru major in relatiile interumane viitoare. Apare suspiciunea, neincrederea atinge cote maxime, iar oamenii ajung sa traiasca ascunsi dupa masti fabricate sau in spatele unor paravane inalte tocmai ca se simt tradati de idealul construit de ei insisi.

De la o falsa si inexistenta idealizare ajungem asadar la o crunta si nedreapta generalizare. De ce? Pentru ca nu am pornit de la constiinta de sine si am uitat pe drum un alt aspect, anume ca Dumnezeu ne-a creat unici in imensa diversitate a Pamantului.

Astfel, acceptand unicitatea omului ii acceptam si diversitatea, iar prin aceasta admitem ca omul nu exista ca scos din cutie si gata de pus intr-o poza idilica de album. Dincolo de acest aspect, chiar si Dumnezeu a investit in fiecare dintre noi incredere dupa posibilitatile noastre. De aceea se spune ca la nastere fiecare am primit cate un talant sau mai multi, adica un dar de la Dumnzeu, pe care suntem datori sa-l inmultim si sa sporim in dreapta credinta.

In acest sens, prin cultivarea unicitatii noastre personale ajungem sa implinim voia lui Dumnezeu. Si daca tot am ajuns aici va intreb: nu vi se pare curios cum in lumea asa zis moderna in care traim se promoveaza intr-un mod extrem de agresiv duplicatul si toti ajungem sa ne comportam ca niste roboti intr-o turma dirijata de la distanta?

De la aspectele vestimentare si pana la cele comportamentale tradam un mimetism feroce care nu face decat sa alieneze aceasta constiinta a unicitatii personale de care aminteam mai sus. In absenta acesteia nu vom putea ajunge la responsabilitatea unei existente unice si ajungem sa ne insotim cu persoane total nepotrivite, iar de aici pana la esec nu mai este decat un foarte mic pas.

Si daca tot am adus vorba de “insotire”, v-ati intrebat vreodata de unde vin termenii de sot si sotie? Ei bine, tocmai de la aceasta insotire a barbatului cu femeia lui, o insotire bazata in primul rand pe iubire unul fata de celalalt si amandoi, ca un tot, fata de Dumnezeu. Pentru ca asa cum ne invata dreapta credinta, prin Taina Casatoriei cei doi devin un singur trup.

Dar pana la a face pasul cel mare conteaza enorm de mult si unde iti cauti partenerul, in ce mediu social, pentru ca daca o faci intr-un club de noapte, spre exemplu, sau la o petrecere desantata, cu siguranta ai toate sansele sa te alegi cu un alt mare “bifat” la capitolul “cum sa devii campion la datul in bara”. Apoi te plangi ca viata a fost cruda cu tine sau ca nu te iubeste Dumnezeu.

Si aici revin la constiinta de sine care joaca un rol decisiv pentru alegerile noastre. E ca intrebarea “tu ce vrei sa te faci cand vei deveni mare?”, cu diferenta ca aplicat la subiectul de fata nu stiu este un raspuns care te-ar putea costa tineretea, ani buni din viata sau insasi existenta ca persoana implinita.

De ce e important sa pornim cu dreptul in viata de cuplu si implicit de familie? Si ce inseamna sa pornesti cu dreptul? Pai inseamna sa fii cu mare bagare de seama alaturi de cine te insotesti si sa stii tot timpul ce vrei de la tine. Doar asa vei putea sa-l intelegi pe celalalt, vei avea urechi sa-l asculti si capacitatea sa-i vezi unicitatea, evitand capcanele ispitelor si mai ales pacatul.

Cand suntem tineri multi dintre noi minimalizam acest aspect, dar un pacat pe care il consideram azi mic, maine va deveni si mai mare, iar intr-o zi se va transforma in patima, adica va deveni obisnuinta si ne va intuneca sufletul.

Stiu, cu totii suntem supusi pacatului, insa nu trebuie sa dezarmam niciun moment de la lupta impotriva acestuia si de la atingerea obiectivului desavarsirii, iar partenerul de langa noi ne poate fi camarad loial si ajutor in acest razboi nevazut sau, intr-un mod nedorit pentru nimeni dintre noi, ne poate deturna de la Calea cea adevarata.

Sa stiti ca rugaciunile pe care le inaltam catre Dumnezeu nu raman fara raspuns, chiar daca uneori ni se pare ca asteptam prea mult sau ca Dumnezeu ne-a uitat. Fiecare rugaciune isi va gasi raspunsul la momentul cuvenit, cand vom fi pregatiti si vrednici pentru a implini voia lui Hristos Adevaratul nostru Dumnezeu.

Conteaza si cum ne rugam, fiecare aspect al rugaciunii fiind extrem de important. Un parinte tanar, casatorit de data recenta, ne-a impartasit din experienta dumnealui si ne-a relevat tocmai acest aspect al rugaciunii. Si anume, ca si-a gasit jumatatea vietii rugandu-l pe Dumnezeu sa-i scoata in cale o persoana de care sa fie vrednic, o persoana cu frica si iubire de Dumnezeu, care sa iubeasca Biserica si randuielile acesteia.

Doamne, Ajuta!

Sursa foto: Mihai Zaharia Photography

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza