Retele sociale

Razboiul dintre noi pe Facebook, acest spatiu Schengen al lumii virtuale

EPP Live Chat with Christian Holm

Pe Facebook e ca in spatiul Schengen. Primesti oamenii la tine in lista pe incredere, le dai acces la universul tau intim (idei, imagini, sentimente), iar la un moment dat, ca paduchele care iese in varful capului de prea multa curatenie a gazdei, te trezesti atacat cu virulenta si obraznicie chiar la tine in casa (wall/perete). Si atunci ce-i de facut? Reintroduci controlul la frontiera, faci putina ordine in lista si renunti la cei care n-au documente de buna purtare sau sunt susceptibili de a produce atentate (atacuri la persoana).

La urmatoarea concluzie am ajuns in urma unor dispute de idei pe care le-am avut in ultimele zile cu persoane ce sustin cauza imigrantilor, acesti partizani ai lui Welcome Refugees care ni se flutura pe la nas cu atata indarjire. Principala preocupare a acestor portavoci, ca sa nu spun totusi trompete, este sa combata virulent, pana la atacuri la persoana, orice opinie, parere contrara lor, dovedind o intoleranta greu de imaginat pentru oameni care pretind ca au totusi un anumit scaunel la cap.

Tu nu ai dreptul la opinie, doar el o are, tu prezinti realitatea distorsionat, el o arata drept cu “surse” de incredere, argumentele tale sunt de rahat, in schimb ale lui sunt frumos mirositoare. Cu alte cuvinte, tu manipulezi publicul daca iti prezinti opinia, opinie care potrivit DEX nu inseamna altceva decat parere, judecata, idee.

Tot acest razboi de idei are loc in spatiul public al Facebook-ului, dar in acelasi timp privat. De ce public? Pentru ca eu imi exprim opinia in nume propriu, pe contul meu personal, impartasind-o unui auditoriu format din “prietenii” mei (am pus ghilimele, pentru ca unii prieteni sunt la fel de prieteni precum unii dintre refugiatii/imigrantii zilelor noastre sunt cu adevarat refugiati de buna credinta).

Astfel, opinia devine publica, unde publicul este reprezentat de o audienta pe care eu o controlez. Eu aleg cui sa dau share: publicului larg fara restrictii, prietenilor, doar unora dintre prieteni, prietenilor cu anumite exceptii (si aici am toata libertatea sa trec persoanele carora nu vreau sa le impart informatia, opinia).

Fiind vorba totusi de o opinie, o impartasesc “prietenilor” in sensul in care imi fac cunoscut punctul de vedere pe modelul: “In opinia mea e gresit ce se intampla” si nicidecum “Te oblig pe tine sa fii de acord cu mine”. Tu, ca “prieten”, ce poti face in cazul asta? Imi poti da Like daca esti pe aceeasi lungime de unda cu mine, poti derula pagina mai departe fara sa ma bagi in seama sau imi poti da replica daca nu esti de acord cu mine.

Replica la o idee este binevenita si constructiva in orice spatiu fie el si virtual, unde oamenii prind uneori aripi fara sa bea neaparat energizante, dar de aici si pana la a spama mesajul cu o tona de maculatura, ducand totul in derizoriu astfel incat sa se piarda ideea de baza e cale lunga.

Mai mult decat atat, ajuns pe peretele unui “prieten” pentru a lasa un comentariu este ca si cum te-ai fi autoinvitat la el in sufragerie la cina. Daca tot ai ajuns acolo, nu e tocmai potrivit sa te apuci sa sufli nasul in farfurie si dupa aceea sa arunci continutul rezultat in ceilalti participanti la masa doar pentru ca ei nu-ti urmeaza exemplu. S-ar putea sa provoci dezgust si sa te descalifici singur.

In alta ordine de idei, curentul de sustinatori ai cauzei refugiatilor in Europa este destul de consistent, si e foarte in regula sa existe tabere pro vs contra pe o tema data intr-o societate democratica. In aceeasi masura, unii dintre acesti partizani Welcome Refugees comporta si un element de virulenta care nu prea face cinste unor personaje care altminteri poarta masca umanitatii, a pacii in lume si a tolerantei.

photo credit: European People’s Party

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza