Regula de baza pentru o alergare corecta in parc

Runner in Hyde Park

Biciclistul, acest cetatean eco-friendly, are doi mari inamici in trafic si aici chiar nu ma refer la ploaie si vant. Ii am in vedere pe unii soferi certati cu bunele maniere si pe unii alergatori din parcuri suparati pe viata.

Relatia dintre biciclist si fiecare dintre cele doua categorii tine de educatie si de respectarea unor minime reguli, pe strada cele de circulatie rutiera, respectiv ale bunului simt in parc. E vorba pana la urma de cei 7 ani de acasa.

De principiu, referindu-ma strict in cazul meu, sunt mai mult decat prietenos cu alergatorii. Inteleg ca ei au un ritm de alergare si ca le dai intreaga cadenta peste cap daca le apari in fata ca un copac mergator pe doua roti.

De multe ori opresc eu pentru a le face loc, alteori gasesc o linie alternativa pentru a ne intersecta. Se intampla frecvent sa ne salutam mutual din priviri si fiecare isi vede mai departe pe calea lui. Eu, biciclistul, pe banda special vopsita, el alergatorul pe restul spatiului delimitat.

Exista insa o categorie, din fericire limitata, de alergatori de la si spre shaorma din colt. Nervosi ca au stat prea mult la coada pentru fericirea vietii cuprinsa in lipia framantata intre doua palme calde, acest model de alergator arunca in urma lui nesimtire mai ceva ca avioanele controversatele chemtrails pe bolta cerului.

Imbuibatul care se crede cel putin egalul lui Haile Gebrselassie, daca nu chiar peste celebrul atlet etiopian, are impresia ca toata limba de asfalt i se cuvine si emana intoleranta din toti porii.

Dupa reteta povestita mai sus, caut sa-i fac loc lui “Gebrselassie” si chiar intru pe zona de iarba riscand sa “sparg”, insa lui nu-i ajunge si pentru a demonstra ca de fapt e un shaormist fara nicio cultura a sportului slobozeste printre dinti un: “p@#% mea cu bicicletele voastre”…

Nesansa mea ca ramasesem fara baterie la MP3 cateva viraje mai in spate si mi-au ajuns vorbele de Dristor pe la urechi, astfel ca pe moment instinctul primar a fost sa-l trimite departe, eventual la Maratonul de la Osaka, insa dupa ce am cugetat mai bine mi-am dat seama ca e un ratacit si am zis sa ma rog pentru el, macar sa renunte la shaorma pentru a nu mai fi obligat sa se nevoiasca prin parcuri, pe el insusi si pe altii din vecinatate.

photo credit: Michiel Jelijs

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza