Milostenie si santaj emotional

Cersetorie

In esenta a face milostenie implica un exercitiu de vointa. Vezi un nevoias, un batran, un copil, un marginal, un amarat, un nenorocit al sortii si il ajuti sau nu dupa cum iti dicteaza constiinta, eul propriu sau dupa cum te ghideaza morala crestina in acest sens. Insa nici chiar milostenia nu mai e ce a fost sau, cu alte cuvinte, nici marginalii nu prea mai sunt acei oameni in ochii carora sa simti acea licarire de bucurie cand iti spun din suflet: “bogdaproste”.

Ies de la Maslu si ma intampina un tip, un baiat, care se recomanda a fi de la o casa de copii ( a zis el un nume dar conteaza prea putin aspectul asta) si ca are nevoie sa stranga 150 lei pentru a-si cumpara o geaca “N-am avut niciodata 150 lei sa-mi iau ceva al meu“, a spus el.

Ok“, zic. “Stai 2 secunde sa-mi dezleg bicla si vedem ce e de facut“. Cum m-am mai spovedit o data pentru “zgarcenie” sau, ma rog, sa zicem mai degraba reticenta la cersetorie, am zis: “cu siguranta e o incercare de la Dumnezeu, e testul meu de ajutare a aproapelui si n-am voie sa-l ratez. Se apropie si iarna, trebuie sa fie cumplit sentimentul de frig si sa n-ai ce pune pe tine”.

Cu alte cuvinte, eram gata sa-l ajut din cel mai profund sentiment crestinesc cu putinta, uman pana la urma, un sentiment de iubire fata de aproapele. Si am facut-o. Scot portofelul si zic: “Uite, poftim, iti dau 30 lei” (in ideea ca poate mai are el ceva, poate mai face rost din alta parte si ajunge la suma dorita), moment in care ma loveste maciuca in cap.

Dar nu aveti macar 50 lei? Am vazut in portofel ca aveti!“…Eu m-am blocat, ca atunci cand vezi hotul ca ti-a tras portofelul din buzunar si te rogi de el sa ti-l dea inapoi. “Pe bune, esti serios, chiar ai spus asta?“, am apucat sa slobozesc pe gura, vizibil naucit, incurcat, ametit parca de replica la care nu m-am asteptat nici in ruptul capului.

Am plecat impleticindu-ma fara sa mai inteleg nimic. Unde se termina milostenia si unde incepe santajul sentimental? Sper totusi sa fi fost sincer si sa-si cumpere cele de trebuinta, iar Dumnezeu sa-l lumineze pe viitor pentru a pune problema intr-un mod mai corect, mai credibil, mai asumat, pentru ca atunci cand intinzi mana iti asumi gestul, iar asta implica un refuz sau o aprobare a cererii.

In ceea ce ma priveste sunt in continuare uluit si amuzat in acelasi timp, un amestec ciudat de sentimente care ma va urmari o buna bucata de timp de acum inainte la cum ma cunosc.

photo credit: Tinou Bao

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza