Credinta

Tu ce idol ai? O intrebare cel putin nefericita

crepusculo_dos_idolos_foto_mariza_hirata_24

Tu ce idol ai?, auzim adesea spunandu-se in discutiile tinerilor adolescenti din generatia web si din start auzul iti e zgariat de cuvantul idol. Da, chiar daca idolatria lumii antice expusa in cartile de istorie pare dintr-o alta lume, in prezentul nostru continuu vorbim despre idoli si pasiunea multora dintre semeni de a se inchina la acestia.

Dar de ce ar avea un tanar nevoie de idoli si mai ales sa se inchine lor? Cine sunt idolii si ce aduc ei bun in viata omului? Sunt intrebari legitime in legatura cu aceasta chestiune si, daca ma gandesc mai bine, dilema “tu ce idol ai?” apare pe fondul societatii acestui prezent tot mai haotic si debusolant pentru tanarul aflat in cautarea unui reper.

Din pacate, sa recunoastem, oferta de idoli este extrem de permisiva si de ofertanta. De la starletele care inunda spatiul televizual si pana la multe dintre personajele care fac agenda zilei, tanarul imprumuta freza unui asa numit cantaret, stilul vestimentar al unui dandy de Dorobanti si atitudinea vreunui individ care sfideaza legile nescrise ale bunului simt in diverse imprejurari.

Asa cum bine afirma Ieromonahul Savatie Bastovoi in lucrarea Intre Freud si Hristos “acum este vremea Donjuanilor si a Ciociolinelor, insa a unor Donjuani si Ciocioline triste”.

De fapt in aceasta rezida esenta problemei: societatea actuala nu mai ofera modele sanatoase de urmat, ci doar false modele golite de continut si de substanta. Mai mult decat atat, tinerii de azi s-au indepartat de esenta neamului romanesc care este, fara doar si poate, Ortodoxia, adica dreapta credinta, imbratisand noua credinta a consumerismului globalizarii. In loc de aghiasma bem cola, in loc de Sfanta Impartasanie, Trupul si Sangele Mantuitorului, consumam shaorma si bem energizante. Si apoi ne mai intrebam de ce suntem bolnavi trupeste si sufleteste!

Pe de alta parte, sa ne gandim numai la ce nume de botez sunt preferate de parinti pentru copiii lor de azi, adultii de maine. Nu vom mai auzi de copii botezati cu numele Vasile, Gheorghe, Ioan, Valerian, Cosma, Damian, Nestor, Luca, Dumitru, Nicolae, Constantin, Marian sau Grigore. Ce nume frumoase! Si nu sunt doar nume, ci adevarate modele de urmat pentru fiecare dintre noi. Dar parintii se rusineaza de asemenea nume pentru ca nu mai sunt la moda, la fel de trist precum se codesc unii sa-si faca semnul crucii cand trec prin fata unei sfinte Biserici. Cum ar putea vreodata Vasile, Gheorghe sau Dumitru sa concureze cu vreun Fernando, Alberto sau mai stiu eu ce nume importat de te miri unde?

La Taina Botezului primim pe langa ingerul pazitor si un sfant care sa ne fie ocrotitor, pazitor si calauzitor prin marea trecere. Cu alte cuvinte, model in viata pentru a ne inspira si totodata a ne responsabiliza intarindu-ne in dreapta credinta prin faptele de marturisire dusa pana la mucenicie e existentei lor in viata materiala.

Aceste modele pe care le avem in Biserica Ortodoxa sunt sfintii, prietenii lui Hristos si mijlocitori ai nostri inaintea tronului lui Dumnezeu. Si atunci, cum mai poti tu omule botezat in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh sa te mai intrebi de idoli?! Peretii Bisericilor sunt plini de modele de urmat, de oameni ca noi care si-au depasit conditia si au participat la viata crestina, nu doar au imitat-o, asa cum se intampla cu majoritatea dintre noi care imitam crestinismul.

Modelele noastre ar trebui sa fie de inspiratie crestina, ar trebui sa fie sfintii din calendar, si nu personajele care ne asediaza tot mai mult cu povesti de prost gust care n-au nicio legatura cu credinta si moralitatea. Cum bine spunea parintele Constantin Necula in conferinta sustinuta recent la Biserica Icoanei din Bucuresti: “va dau canon sa nu va mai atingeti de telecomanda”.

E primul pas pentru indepartarea de “idolii” prezentului. Al doilea trebuie sa-l facem in Biserica, la Sfanta Liturghie, si in continuare sa ne purtam cu demnitate crucea pe care am luat-o de la Hristos, Adevaratul nostru Dumnezeu.

photo credit: Jarbas Jácome

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza