Diverse Opinii

Fericiti cei care inca mai au tara

viata la tara

In urma cu o saptamana mi-a luat aproape 2 ore sa parcurg o distanta de 17 km (!!!) printr-un oras blocat de masini si oameni disperati sa-si umple cosul pentru masa de Craciun de parca se anuntase Apocalipsa in prime time. M-am simtit sufocat si captiv la propriu.

Evadat din marele spital de nebuni si nebunii numit Bucuresti (cel la care contribuim fiecare dintre noi fara sa vrem de multe ori), am ajuns undeva la tara, la talpa neamului. Era usor pe inserat cand am simtit fumul de lignit oltenesc degajat cu generozitate pe furnalele caselor proiectate ca niste mici uzine statice sau vapoare cu abur din cele de demult, un miros care in amestec cu aerul rece de iarna iti ofera o mireasma de neegalat.

In sat liniste, un om aici, unul dincolo, fiecare pe la poarta lui privind in zare spre te miri ce nazuinte. Niste Morometi proiectati la scara mai mica. Sa vezi Soarele cum scapata dincolo de asfintit si negura serii cum se lasa sunt senzatii care te obliga la o introspectie adanca. Abia atunci iti descoperi micimea firii in fata naturii, dar in acelasi timp esti cel mai liber om din lume. Limbile ceasului se misca, dar timpul parca sta in loc.

Aici, in inima neamului, timpul se masoara altfel si oamenii au alte placeri, mai naturale si mai simple. Cosul cu E-uri de la marile centre comerciale e inlocuit cu porcul deja pus la racoare, zaibarul depus la beci si focul care trozneste in soba anuntand vremea ra’ ce sta sa vina. Fericiti cei care traiesc la tara, Fericiti cei care mai au tara, Fericiti cei care au copilarit la tara!!!

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza