Cu sinceritate despre iubirea vrajmasilor

19-20 апреля 2014, Светлое Христово Воскресение. Пасха / 19-20 April 2014, The Bright Resurrection of Christ. Easter

Recunosc ca nu ma numar printre campionii iubirii si imbratisarilor nevinovate. Cel putin nu dupa primul scuipat luat in fata. Instinctual esti pornit spre riposta (vorbim aici evident in cheia ideilor) si asta facem mereu, dam replica.

Vedem in clar tot mai frecvent cum ne contrazicem unii cu altii cu o ferocitate animalica in cautarea impunerii adevarului, cand Adevarul nu e decat unul singur.

E o chestiune de dominare si orgoliu. Suntem orbi cu totii. Asta nu se traduce decat printr-o credinta slaba din partea unora sau necredinta declarata din partea celorlalti.

In ambele cazuri cel care pierde disputa e omul din fiecare. Abia cand ajungi sa-i iubesti sincer pe cei care-ti fac rau te poti considera cat de cat intrat pe calea cea dreapta si foarte ingusta a mantuirii.

Foarte bun exemplu in acest sens e Gheronda Filip, unul dintre personajele cartii “Se intorc mortii acasa”, care ajunge sa-l ierte si sa-l iubeasca pe cel care i-a fost tortionar si calau sufleteste in temnitele comuniste.

Este ceea ce poarta denumirea de iubirea vrajmasilor si care reprezinta una dintre cele mai inalte trepte ale urcusului duhovnicesc la care poate ajunge un om.

Pentru noi, nevrednicii cufundati in tot felul de pacate si patimi, reprezinta ceva ireal si tine mai degraba de un spatiu al improbabilului.

Ne spalam repede pe maini cu “eu nu pot fi asa”, cand in realitate n-am facut nici cel mai mic efort de a incerca macar sa fim un pic altfel.

Nu mai toleranti, pentru ca toleranta inseamna acceptare, ci mai iubitori, care se traduce prin intelegere si indreptare.

photo credit: spbpda (Flickr)

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza