Sa gustam putin din ideea de a intra in Europa

Auziți ce frumos explică Țuțea intrarea noastră în Europa: “E ca și cum noi am fi în camera asta și toată lumea ar țipa la noi să intrăm odată în ea…Dar noi suntem aici!“.

Sigur, omul-idee se referă la apartenența istorică, geografică și culturală, pe când în zilele noastre accepțiunea de “integrare” înseamnă de fapt acceptare, aliniere, subordonare, docilitate.

Îi putem spune oricum, sună la fel de neconvingător. E ca și cum am confunda (și din păcate tot mai mulți o fac) cuplul cu familia. Așa și cu noi în Europa.

Ni se cere să facem casă cu un cuplu de politici, de apucături, de linii trasate de la varful piramidei, pe când noi suntem în familia europeană din cele mai vechi timpuri și avem la origine patru piloni care ne-au definit și legitimat în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic: dreapta credință, limba, neamul și familia.

Adică fix punctele unde suntem poluați masiv zi după zi și care, potrivit agendei, trebuie făcute cumva să dispară.

photo credit: Gaspar Serrano

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza