Diverse Sociale

Cu ce am ramas dupa Dezastrul din Colectiv

colectiv

63 de morti, alti zeci de raniti, drame personale, rauri de lacrimi, durere, incrancenare, ura, revolta si convingerea ca dezastrul din Colectiv putea fi evitat prin cateva masuri elementare de siguranta.

In plus, am mai ramas cu un documentar realizat de echipa Discovery Channel, care a incercat sa surprinda cat mai aproape de realitate cele petrecute in fatidica noapte de 30 octombrie in clubul Colectiv prin marturiile supravietuitirilor si prin reconstituirea acelui incendiu.

Din punct de vedere tehnic lucrurile sunt cat se poate de clare, iar cei de la Discovery au punctat foarte bine aceste aspecte la capitolul cauze. Dezastrul din Colectiv s-a intamplat din ignoranta si din prostul obicei romanesc al lui “lasa, ma, ca merge asa”. Un cumul de erori administrative in absenta carora tragedia respectiva nu s-ar fi petrecut niciodata.

Un club cu o singura intrare/iesire, fara sprinklere de incediu si extinctoare a gazduit o petrecere cu 300-400 de persoane in conditiile in care autorizatia era pentru 80 de oameni la mese. In plus, intr-un spatiu inchis a avut loc un show pirotehnic intr-o prima faza aparent banal, dar care a generat mai apoi aprinderea unor stalpi imbracti intr-un buret si a tavanului fals constituit dintr-un lemn lacuit. Focul instalat s-a extins cu repeziciune generand un fum extrem de toxic, astfel ca specialistul in chimie intervievat de Discovery afirma ca: “clubul s-a transformat intr-o camera de gazare”.

Martorii vorbesc despre un moment de confuzie creat acolo si spun ca in momentul aprinderii respectivului stalp imbacat in burete “oamenii parca erau hipnotizati”. Cei care au realizat mai repede ce se intampla s-au indreptat spre iesire si au iesit din cladire inainte ca panica sa se instaleze. Cateva secunde mai tarziu se instalase infernul, iar usa containerului portocaliu prin care se facea accesul in club a devenit hotar intre viata si moarte.

Marturiile sunt cutremuratoare si ti se face pielea de gaina privind documentarul celor de la Discovery, punandu-te cu puterea mintii in locul celor prezenti acolo in acea noapte: “Ce as fi facut eu, cum as fi procedat, as fi reusit sa ies si daca da cu ce urmari?”

Scenele surprinse la iesirea din club sunt de un dramatism izbitor. Acolo s-a dat o lupta pe viata si pe moarte pentru supravietuire, iar instinctul primar al fiecaruia a iesit la suprafata.

“Oamenii din spate ii trageau pe cei din fata sa le ia locul”, relateaza unul dintre supravietuitori, in timp ce un altul adauga ca “m-am catarat ca un alpinist pe cei care erau cazuti in fata”. Groaznic de mare trebuie sa fi fost disperarea in acele momente, astfel incat nu putini au fost cei care si-au pierdut practic mintile in incercarea de a iesi cat mai repede din acel iad viu.

“Ingerul meu pazitor m-a impins afara”, spune un alt supravietuitor, in timp ce o alta povesteste ca “in momentul acela nu m-am gandit niciun moment la Dumnezeu, m-am gandit la medici si pompieri care sa ne salveze”.

Documentarul prezinta apoi scene din Piata Bucur, loc devenit pentru cateva ore cel mai mare spital in aer liber din Romania si ulterior loc de rugaciune pentru cei care si-au pierdut viata in Colectiv.

Sunt surprinse apoi cateva dintre efectele din planul social, cu iesirea in strada a tinerilor “frumosi si liberi” (sintagma generata de presa televizuala), iar cei de la Discovery vorbesc despre “renasterea civica a unei generatii”. Cu riscul de a starni alte pasiuni potrivnice imi rezerv dreptul de a nu fi de acord.

Dezastrul din Colectiv nu a dat startul niciunei renasteri civice, ci ne-a dezgolit si mai mult de noi insine aratand falia tot mai mare care exista intre oameni. De la un mars de protest indreptat impotriva sistemului, in special a guvernului (care a si demisionat de altfel la doar cateva zile dupa), mesajul protestelor de strada a fost confiscat de zona secularista a societatii si indreptat impotriva sferelor religioase, in special a Bisericii Ortodoxe Romane si a Patriarhului Daniel. O parte a celor iesiti in strada au uitat destul de repede motivul real al prezentei lor acolo si, pe altarul empatiei fata de prietenii/apropiatii care au avut de suferit in Colectiv, au generat o unda uriasa de ura impotriva altor semeni. Pacat…

Au urmat primele efecte in planul concret al activitatilor de zi cu zi. Dughene cu pretentie de cluburi pe care multi dintre noi le frecventam si in care intr-un mod inconstient ne riscam vietilor ori de cate ori intram, au fost inchise, iar organizatorii de evenimenimente au devenit mult mai atenti la respectarea normelor elementare de care aminteam mai sus.

In caz concret, la o saptamana dupa Colectiv trebuia sa participam intr-un alt asa zis club la o petrecere, insa respectivul loc, in speta un beci cu o singura scara de acces si aceea din lemn, nu a mai primit aviz de functionare. Fusesem acolo de cateva ori fara sa ma gandesc ca n-as mai putea iesi vreodata.

La concertele organizate dupa tragedia din Colectiv a inceput sa se respecte numarul de locuri prevazut in autorizatie pentru locul de desfasurare, fara a se mai vinde bilete “fara numar” prin aplicarea regulii “one out, one in” in momentul in care capacitatea prevazuta era atinsa. Inainte de Colectiv nimeni nu se gandise la asa ceva si un club plin pana la refuz in care faceai 30 de minute in zece metri dus-intors pana la baie trecea drept un succces pentru organizatori.

Nu stiu daca are neaparat legatura cu cele intamplate in Colectiv sau tine mai degraba de noua lege care interzice fumatul in locurile publice, dar la concertele pe care eu cel putin le frecventez nu se mai fumeaza in spatiul in care are loc evenimentul, ci exista un loc special amenajat in afara. Iarasi, inainte nici nu puteai indrazni sa visezi la asa ceva.

Cu ce am mai ramas dupa Dezastrul din Colectiv? Cu multe semne de intrebare si cu o doza insemnata de panica de care nu ne vom vindeca multa vreme de acum inainte. Si va povestesc pe scurt un episod petrecut la ultimul concert pe care l-am trait la Arenele Romane intr-un cort special amenajat. La ora anuntata pe scena isi face aparitia artistul principal al serii, oamenii sunt in extaz, multimea este nerabdatoare. Baloanele care pana atunci atarnau de tavanul cortului, niste baloane de dimensiuni destul de mari, incep sa se sparga si genereaza un zgomot care intriga. Pana sa porneasca muzica de la pupitrul DJ-ului respectivul zgomot a captat atentia cateva zeci de secunde si instinctual m-am intors catre cei din spate. Nu am suficiente cuvinte pentru a descrie panica instalata pe fetele multora si intrebarea din privirile lor: “ce se intampla oare?”.

Documentarul Dezastrul din Colectiv se incheie cu prezentarea supravietuitorilor ale caror marturii au facut obiectul peliculei, iar ultimul dintre acestia se incheie cu o dorinta a celui care a scapat teafar din acel infern: “trebuie sa invatam sa ne reevaluam prioritatile, legatura cu ceilalti, cu Dumnezeu”.

photo credit: 20151104_231216_Romania_7500833.jpg via photopin (license)

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza