Morala unui cutremur reusit

Ce am inteles eu din ultima miscare telurica e ca traim din ce in ce mai mult pe Facebook (alarmant de mult chiar), ca ne uitam mai deloc la tv (ceea ce nu e chiar rau) si ca marimea aici chiar face diferenta.

Un centigrad mai sus si acum vorbeam despre unde dormim de maine incolo, nu unde facem revelionul. Ma rog, astia care mai apucam rasaritul. Cu alte cuvinte, sa recunoastem ca a fost un cutremur reusit, inca unul prin care pamantul incearca sa ne transmita un mesaj prin propriul lui cod Morse.

Morala

Morala e ca ne vom infricosa mai putin cand vom intelege ce suntem cu adevarat: niste fiinte care am primit in dar pamantul sa-l stapanim si sa ne inmultim pe el, nu sa-l secam de energii si sa ne batem joc de el si de noi cu tot felul de uraciuni ce trec drept corectitudini.

O stapanire nu in sens de cotropire, subjugare si exploatare, sa ne intelegem, ci una in care ar trebui sa fie vorba de responsabilitate, cumpatare si asumare.

Pe mine asta ma sperie mai tare decat un cutremur, aroganta omului in fata Creatorului.

La cald

Si daca tot am vazut ca oamenii au impulsul de a povesti la cald ce faceau cand se cutremura pamantul sub ei, hai sa dau si eu din casa.

Eu ascultam ATB, aveam un iaurt intr-o mana, telefonul in cealalta si visam destul de departe. Recunosc ca leganatul asta nu mi-a displacut ca precedentul. A avut ceva sensibilitate in el, un soi de romantism teluric.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza