Diverse Filme

Doar sfarsitul lumii. Un film ca o piesa de teatru

juste la fin du monde

Doar sfarsitul lumii sau, pentru cei care tin la denumirea originala, Juste la fin du monde, a ajuns in cinematografele din Romania la finalul saptamanii trecute, pe 6 ianuarie, intr-o noapte infernala din punct de vedere meteo, cu numeroase coduri care se intreceau in culori care iti dadeau frisoane la propriu.

Asa ca 97 de minute petrecute in micuta si cocheta sala Elvira Popesco din incinta Institutului Francez au fost mai mult decat binevenite pentru a te rupe decotidian si a viziona un film recomandat de numeroasele recenzii pozitive si, mai ales, de Premiul special al Juriului primit la Festivalul de la Cannes.

Doar sfarsitul lumii nu e un film pentru oricine si mai ales pentru orice gust, asta pentru a spune lucrurilor pe nume inca de la inceput, fara insa a aduce atingere cuiva pentru ca, nu-i asa, gusturile nu se discuta.

Teatru sau film?

E genul de pelicula la granita dintre cinematografie si teatru, iar mie cel putin de multe ori aceasta impresie mi-a lasat-o, ca asist la o piesa de teatru cu actori aflati dincolo de zidul alb de proiectie.

Pentru un film in limba franceza a carui actiune se petrece intr-o singura zi, atentie la acest detaliu, Doar sfarsitul lumii este destul de antrenant prin prisma dialogurilor lungi si de substanta pe care le au cei implicati.

Actorii din distributie, cinci la numar, isi joaca rolurile la modul exceptional, fiecare dintre ei reprezentand cate o tipologie aparte, cate un caracter cu tolba plina de neajunsuri si nemultumir.

Problematica omului modern cu toate crizele si frustrarile lui care nu mai are timp sa-si asculte semenul aflat in dificultate reprezinta tema centrala a filmului.

In plus vedem ca nici macar asa numita unitate a familie nu mai reuseste sa atenueze din caderea omului in abisul propriului eu.

Cat despre Dumnezeu, acesta lipseste cu desavarsire. Pentru omul lui Xavier Dolan, regizorul peliculei la cei 27 ani ai sai, viata incepe si se termina aici. Ne-o spune insusi personajul principal la inceput: “eu sunt stapanul vietii mele!”.

Tic, tac…

Vedem omul surd si orb in toata splendoarea lui, lipsa de empatie fiind ridicata la randul de arta.

De-a lungul filmului trei teme revin obsedant in atentie: caldura care ii innebuneste la propriu pe cei in capul carora se revarsa ca un amplificator de tensiune, ticaitul ceasului si intrebarea: “dar nu ne-ai spus pentru ce ai venit?”.

Bietul Louis pentru asta si venise, sa-si revada familia dupa 12 ani ani si sa le comunice vestea cea groaznica, anume ca mai are putin de trait, insa se loveste de instrainarea acestora ca de un zid infiorator.

Nu aveau timp, nu doreau sa-l asculte, nu-l lasau nici macar sa vorbeasca. Conflictul pandeste la fiecare fraza si te astepti ca din clipa in clipa sa degenereze intr-o lupta corp la corp. Singurul care ramane calm pana la final, impacat cu destinul sau, este Louis.

Tema timpului este una de contemplare si care ne priveste pana la urma pe toti, iar actiunea filmului intr-o singura zi de la rasarit si pana la apus reprezinta insasi viata noastra, de la nastere si pana la moarte.

Ne nastem singuri si murim singuri, asa e legea nescrisa a firii, iar in Doar sfarsitul lumii tema mortii e primita de cel in cauza cu calm si resemnare ca pe un fapt cat se poate de natural. Nimic exceptional, nimic fatalist.

Critici

Aparitia intr-una dintre secvente a piesei “Dragostea din tei” a celor de la O-Zone este una dintre surprizele placute care a smuls numeroase rasete ca la o comedie veritabila.

Nu cunosc orientarea regizorului Xavier Dolan si nici nu ma intereseaza, insa introducerea temei homosexualitatii a lasat un pic de dorit, in sensul in care se putea trece peste faza cand Louis se iubeste patimas cu prietenul lui din adolescenta Pierre.

Ok, intelesesem inca de la inceput ca omul e gay si totusi nu s-a ridicat nimeni siderat de pe scaun rupand usa de la intrare.

In orice caz, un film reusit care merita vazut, un film care genereaza dezbateri si dupa final te tine cateva minute in scaun pentru o adanca reflectie.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza