Cronici

Din suflet pentru culori. Renasterea echipelor traditionale

Oamenii care conduc fotbalul romanesc ar trebui sa-si pune cateva mari semne de intrebare. La meciurile din Liga 1, cu doar cateva exceptii, vedem stadioane dezolant de goale, aproape ca se joaca intr-un anonimat desavarsit.

Sambata la niste meciuri de baraj pentru Liga a 3-a au fost prezenti 12.000 de spectatori la Ploiesti si vreo 9000 la Galati. La Constanta interesul este de asemenea ridicat pentru renasterea Farului, ca sa nu mai vorbim de Universitatea Cluj si suporterii ei patimasi.

Fotbalul trebuie sa se joace pentru oameni si cu oameni in tribune, iar ceea ce vedem acum reprezinta un semnal serios ca oamenii s-au cam saturat de driblingurile ratate ale afaceristilor de carton care au pus pe butuci echipele de traditie din fotbalul nostru incepand cu anii 90.

Ca niste capuse care au parazitat obiectul de activitate, unii au sfarsit prin puscarii, altii au ajuns la sapa de lemn, echipele conduse discretionar de acestia au fost duse in faliment, palmaresul prafuit prin te miri ce sertare uitate de lume.

Reteta dezastrului a pornit din Banat, unde italienii s-au luat la concurenta care sa distruga mai repede cele doua echipe etalon ale Vestului, Poli si UTA. Castigator detasat a fost celebrul si de trista amintire Claudio Zambon. Au urmat alti si alti pacalici ai fotbalului si ideii de business pana la urma, oameni care au cautat notorietatea oferita de echipele pe care le patronau si care, in loc de performanta si rezultatele promise, au oferit o mare gaura neagra. In buget, in istoria cluburilor si in sufletele suporterilor.

Spiritul insa nu dispare niciodata, pasiunea pentru culori e transmisa din generatie in generatie, iar aceste echipe minunate, Petrolul, U Cluj, Otelul, Farul, FC Arges, UTA, Poli Timisoara poarta pe umeri intreaga istorie a fotbalului romanesc supravietuind numai si numai din dragostea oamenilor.

Photo: facebook.com/official.fcpetrolul

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza