Corpul meu, alegerea mea

Când vine vorba de drepturi, libertăţi şi garantarea acestora, statul acţionează arbitrar, împărţind indulgenţe după cum bate vântul sau, altfel spus, din ce direcţie suflă acesta.

Să luăm într-o prima faza cazul comunităţii LGBTQ+infinit ale cărei drepturi stau azi atârnate pe toate gardurile şi care nici nu pot fi puse măcar în discuţie, asta dacă nu vrei să-ţi dai foc la valiza în public.

Spune-i unui astfel de Individ Q “e chiar păcat ceea ce faci” şi-ţi va trânti replică despre dreptul lui profan de a decide după bunul plac de corpul lui. Apărătorii drepturilor şi libertăţilor fundamentale vor susţine şi ei cauza amorului liber până în pânzele albe şi-ţi vor da în cap cu Drepturile Omului.

“Are dreptate să facă ce doreşte”, vor spune armatele de admiratori ai cauzei, arătându-se extrem de iritaţi la propuneri legislative de genul definirii familiei că alcătuire între un bărbat şi o femeie, aşa cum se încearcă spre exemplu la noi pentru evitarea unor confuzi în jurul termenului “soţi” atât de ambiguizat în noile realităţi socio-culturale atinse de progresul umanităţii.

Dreptul de a dispune după bunul plac de propriul organism nu mai e recunoscut cu aceeaşi generozitate când vine vorba de cei care nu doresc să se supună controversatei legi a obligativităţii vaccinării pentru tot poporul, de la cel cu tată în gură până la cel cu barbă sură, şi pe care Senatul s-a grăbit să o voteze aproape că în vremurile de glorie ale Marii Adunări Naţionale (n.a. – 99 de voturi pentru şi o singură abţinere).

Argumentele statului sunt că nevaccinat reprezinţi un pericol pentru cei din jur şi implicit pentru întreagă societate, riscând să devii astfel un focar ambulant de infecţie. De aceea s-a gândit el, statul, că e mai bine să fii vaccinat obligatoriu pe modelul “just în case”.

Degeaba spui că te protejezi singur de frig, că nu faci exhibiţionism la -15 grade în mijlocul intersecţiei şi că eventual faci o cură preventivă de usturoi (n.a. – cel mai puternic antibiotic natural dovedit). Argumentele tale se lovesc de zidul protector al statului.

Păi nu la fel o spun şi adepţii amorului liber, şi anume că se protejează şi că nu există riscul de a răspândi te mir ce boală cu transmitere sexuală? Ba da. Şi sunt crezuţi pe cuvânt şi lăsaţi în pace. Mai mult decât atât, există chiar şi diverse asociaţii, ONG-uri care încurajează libertinajul sexual şi consumul de stupefiante în cele mai obscure zone ale societăţii printre marginali unde, în loc de trezirea conştiinţei şi eradicarea respectivelor dependenţe înfloritoare de boli cu punctul final însăşi moartea, se bate moneda pe prevenţie.

Aşadar, recapitulând, statul e foarte permisiv şi libertin când vine vorba de promovarea/încurajarea libertăţilor unor minorităţi sexuale şi extrem de rigid şi coercitiv în ceea ce priveşte dreptul altor cetăţeni de a-şi decide singuri calea vaccinării.

Cuvântul cheie aplicat ambelor cazuri e lobby sau, pe româneşte spus, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă după interesul dictat.

photo credit: CG94 photos _AB14753 via photopin (license)

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza