Sentimente amestecate la funeraliile Regelui Mihai

Au fost zile apasatoare in care mai multe sentimente m-au incercat in tot acest ocean de emotie si memorie colectiva.

Tristete pentru plecarea dintre noi a unui mare Om, ultimul barbat de stat pe care l-a avut Romania, o tristete accentuata de intrebarea “ce-ar fi fost daca”.

Revolta fata de destinul tragic pe care l-a avut Regele nostru in valtoarea nemiloasa a istoriei si la care noi prin inaintasii nostri am fost cumva complici.

Rusine pentru comportamentul indecent pe care indivizii care facusera asa zisa revolutie din decembrie 89 l-au aplicat Regelui prin blocarea la modul rusinos a tentativelor de revenire in tara ale acestuia.

Bucurie si emotie pentru ca romanii nu l-au uitat pe Rege si, pe ultimul drum, i-au intors toata dragostea pe care a meritat-o in toti anii grei ai exilului.

Speranta si credinta ca modelul de viata al Regelui Mihai va servi drept samanta roditoare in aspiratiile tinerilor de azi si de maine.

Regele Mihai, un om care n-a abdicat niciodata de la credinta in Hristos Domnul si care ne-a lasat mostenire ca nimic nu e posibil fara Dumnezeu.

Odihna in pace, Majestate!

4 months ago

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza