Menu
0 Comments

Cati romani cred in Dumnezeu

Multi, ar fi raspunsul. Asta daca tinem cont de ultimul sondaj efectuat pe aceasta tema si ale carui rezultate au fost date publicitatii pe Basilica, agentia de stiri a Patriarhiei Romane. Un amanunt deloc de neglijat si care reprezinta o recunoastere a acestor rezultate.

Asadar, potrivit unui studiu efectuat de Friedrich Ebert Stiftung, 95 la suta dintre romani cred in Dumnezeu. O cifra uriasa la propriu, care insa incepe sa paleasca atunci cand intram putin in detalii si nu dintr-acelea dogmatice, ci strict care tin de practica religioasa.

Dintre acestia 44 la suta declara ca se roaga zilnic, de unde ne putem gandi ca romanul spune un Tatal Nostru sau un Doamne Miluieste atunci cand are cate o nevoie si stim bine ca nu sunt putine deloc incercarile vietii.

Apoi procentajul scade cand vine vorba de cei care merg saptamanal la Biserica. Doar 21 la suta dintre romani declara ca iau parte la actul liturgic in sine, adica la Sfanta Liturghie, cea mai importanta slujba a Bisericii.

Vorbeam cu apropiati si-mi spuneau ca si acest procent ar fi cam mare si ca in realitate numarul celor care merg la Biserica regulat ar fi unul mult mai scazut. Sa nu confundam aici mersul la Biserica inteles in sens de plimbare, trecere in drum, aprindere de lumanare, batut trei cruci si plecat mai departe cu participarea activa la actul liturgic si practica aferenta: post, spovedanei, impartasanie. Aici procentajul cred ca ar scadea dramatic sub zece unitati.

In fine mai observ un procent neverosimil de scazut de doar 27 la suta in ceea ce priveste necesitatea organizarii unui referendum pentru definirea in clar a familiei ca relatie intre un barbat si o femeie. E putin ciudat ca dintre cei 95 la suta declarati cu credinta in Dumnezeu doar un sfert considera oportun un astfel de demers, dar nu trebuie sa ne mai mire chiar nimic.

Concluzie

Din cifrele de mai sus, oficiale si recunoscute, romanii sunt un popor credincios, poate cel mai credincios din Europa, la nivel declarativ. Doar nu te doare gura sa spui “Da, cred in Dumnezeu”.

Apoi daca intri in discutie fiecare are dumnezeul lui in functie de interes si pe care il acceseaza ca pe un tonomat de indeplinit dorinte dintre cele mai diverse, de la cele materiale pana la cele sentimentele.

Vorbim aici de un asa numit indiferentism religios care, in opinia multora, e mai periculos decat ateismul insusi. Macar ateul nu crede in nimic, pe cand dincoace avem de-a face cu asa zisi credinciosi care isi construiesc proprii lor dumnezei, asa cum am mai spus, dupa interes.

Ramanem asadar cu un procentaj extrem de mic de credinciosi reali, adica de oameni care inteleg credinta ca un drum al crucii. Aceasta inseamna prezenta in Biserica acolo unde se impartasesc de harul lui Dumnezeu revarsat la Sfanta Liturghie, oameni care postesc (si aici nu ma refer la trei zile si acelea cu dispensa), se spovedesc regulat (ceea ce inseamna ca au un duhovnic) si fac tot posibilul pentru a se impartasi cu Sfintele, Infricosatoarele si de Viata facatoarele ale lui Hristos Taine.

Nu exista eu am credinta mea, ma rog acasa si la Biserica merg din joi in Paste sau cand e prea cald afara intru sa ma mai racoresc putin intre zidurile ei groase. Credinta nu e un subiect de joaca si ar trebui perceput cat mai in serios de fiecare in parte.

Tags: , , , ,

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.