Din nou impreuna

Am vazut-o prima data in urma cu 13 ani. Era intr-o vara. Terminasem clasa a X-a si ma pregateam sa merg in traditionala vacanta la bunicii din partea mamei in Oltenia cand s-a intamplat. Recunosc, a fost dragoste la prima vedere.

Eu am placut-o din prima, asa cum fac eu cand pun ochii pe cate ceva, fie ca sunt obiecte sau oameni. Scoasa din cutie arata la propriu ca regina balului. Albastra, nichelata, accesorizata cu tot ce aveam nevoie si echipata cu niste schimbatoare “revo shift gen”, lucru rar pe vremea accea si care i-au facut pe multi sa intoarca capul dupa noi pe strada.

Este vorba de prima mea bicicleta, o bicicleta la care am visat enorm de mult inainte sa o am si care de la momentul primei pedale m-a facut extrem de fericit.In 13 ani nu am schimbat decat o camera si un cauciuc, ambele pe spate.

Primii ani au fost de-a dreptul fabulosi, toate vacantele inclusiv cele de iarna le petreceam alaturi de bicicleta mea intr-un spatiu drag mie, Sopirlita (Olt). Nu voi uita niciodata noptile lungi de vara cand faceam kilometri alaturi de Marius Laurentiu (aka Utu) si toti ceilalti prieteni ai nostri.

El avea o semi-cursiera ucraineana, iute ca o sageata, eu ma dadeam cu MTB-ul si de aici au rezultat plimbari de neuitat. Ziua, noaptea eram pe bicicleta si nicio distanta cat ar fi fost de lunga sau anevoioasa nu ni se parea imposibil de parcurs.

Anii au trecut si peste bicicletele noastre, cum de altfel au trecut si peste noi. Pasiunea pentru pedalat a ramas, am avut-o in suflet ca un microb de care uiti, dar care se reactiveaza cand si cand.

La mine se reactiva de fiecare data cand zaream pe strada un biciclist si-mi aminteam de mine, “riderul” de demult, cu toata adolescenta mea petrecuta pe doua roti.Pentru a intelege mai bine ce a insemnat pentru mine si pentru noi toata acea perioada, trebuie spus ca vorbim totusi de anul 2000, cand nu existau PC-uri, tablete si telefoane mobile, iar internetul era un lux prin Cafe-urile urbane.

Astfel, printre bucuriile noastre sincere se numara si bicicleta cu toata satisfactia pe care ti-o ofera mersul pe doua roti.

Asa ca, desi nu mai pedalasem niciodata in Bucuresti, o jungla din toate punctele de vedere cand vine vorba de trafic, am decis sa-mi ofer din nou placerea mersului pe bicicleta si am vrut sa o fac reconditionand acea parte din mine, acea dragoste la prima vedere de care aminteam mai sus.

Ideea a prins contur si dupa o saptamana de cautari, demontari si montari de piese noi eu si prima mea dragoste suntem din nou pe sosea. La prima iesire urbana din viata mea m-am simtit parca transportat inapoi in trecut si totul dintr-o data mi se parea atat de natural, totul avea sens, eram de acolo din acel film.

Poate ca multi dintre voi care cititi aceste randuri va intrebati de ce am ales sa readuc la viata o bicicleta veche de 13 ani. O intrebare legitima, mai ales ca vorbim de 2013 an in care strazile sunt invadate de tot felul de modele.

As fi putut opta pentru o bicicleta noua sau as fi putut merge pe varianta unui SH adus din Germania (intre noi fie vorba varianta in care nu am prea multa incredere). Nu am facut-o insa pentru ca intre mine si bicicleta mea exista mai mult decat o legatura ca de la om la obiect oarecare.

Aceasta bicicleta nu este orice bicicleta si in fiecare milimetru al cadrului ei sta scrisa cate o poveste din istoria, adolescenta si pana la urma viata celui care a dat curs acestor randuri. Este o bicicleta care a ajuns in mana mea prin sprijinul unui om cu suflet mare, al unui om extraordinar si care din pacate, cu regret o spun, a plecat prea repede dintre noi.

De aceea, in memoria lui am vrut sa repun aceasta bicicleta pe roti si fiecare metru parcurs sa-l dedic lui si amintirii lui. Poate parea un gest marunt, dar pentru mine inseamna enorm sa mentin vie amintirea unui om care mi-a fost pret de mai bine de un deceniu ca un tata adevarat. Stiu sigur ca ma priveste de acolo de sus si se bucura pentru mine, pentru noi…

One comment

  1. He, he…valoarea sentimentala a unui obiect, bate clar orice varianta mai noua sau mai performanta. Deci sa inteleg ca gata, ai restaurat-o. Bravo. Tre sa iesim la niste plimbari atunci.
    Iar persoana despre care vorbesti, este sigur undeva sus acolo si te/ne priveste.

Spune-ti parerea, opinia ta conteaza